Infiintare S.R.L. Bucuresti

Posts Tagged ‘aparate de marcat electronice fiscale’

Comerciantii trebuie sa emita bon fiscal atunci cand vand produse sau presteaza servicii. Insa legislatia in vigoare prevede ca anumiti operatori economici sunt exceptati de la aceasta obligatie.

OUG nr. 28/1999 stabileste ca operatorii economici care incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestarilor de servicii efectuate direct catre populatie sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

In plus, acestia trebuie sa emita bonuri fiscale si sa le inmaneze clientilor.

Totusi, acelasi act normativ prevede cateva exceptii de la aceasta regula.

Mai exact, nu sunt obligati sa utilizeze case de marcat si implicit nu trebuie sa emita bon fiscal cei care efectueaza incasari din urmatoarele activitati:

  • comertul ocazional cu produse agricole din productie proprie efectuat de catre producatorii agricoli individuali, autorizati in conditiile legii, in piete, targuri, oboare sau in alte locuri publice autorizate;
  • vanzarea de ziare si reviste prin distribuitori specializati;
  • transportul public de calatori in interiorul unei localitati pe baza de bilete sau abonamente tiparite conform legii, precum si cu metroul;
  • activitatile pentru care incasarile se realizeaza pe baza de bonuri cu valoare fixa tiparite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expozitii, targuri si oboare, gradini zoologice si gradini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc si altele similare;
  • activitatile de asigurari si ale caselor de pensii, precum si activitatile de intermedieri financiare, inclusiv activitatile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitatile de schimb valutar cu numerar si substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decat operatiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta institutiilor de credit, apartinand acestor institutii;
  • activitatile desfasurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implica crearea unei societati comerciale;
  • vanzarea obiectelor de cult si serviciile religioase prestate de institutiile de cult;
  • comertul cu amanuntul prin comis-voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda;
  • serviciile de instalatii, reparatii si intretinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
  • vanzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de catre agentiile de turism, definite potrivit legii;
  • incasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice si termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobila, de posta si curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
  • efectuarea lucrarilor de constructii, reparatii, amenajari si intretinere de locuinte;
  • serviciile de transport feroviar public de calatori in trafic intern si international, prestate de societati comerciale persoane juridice romane, pe baza de bilete sau abonamente tiparite conform legii;
  • activitatile de jocuri de noroc desfasurate cu mijloace tehnice de joc ce functioneaza pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • serviciile de parcari auto a caror contravaloare se incaseaza prin automate ce functioneaza pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
  • livrarile de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce functioneaza pe baza de acceptatoare de bancnote sau monede si contin un sistem de contorizare electronic si/sau mecanic, ca parte integrata constructiva din automat, care sa permita inregistrarea, evidentierea si controlul sumelor incasate, cu exceptia livrarilor de produse energetice, astfel cum sunt definite in titlul VII din Codul fiscal;
  • comertul de tip cash and carry desfasurat de comerciantii care vand marfuri prin sistemul de autoservire catre persoane fizice inregistrate in baza de date a vanzatorului, in scopul utilizarii acestora ca produse consumabile.

In situatiile in care pentru incasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amanuntul si a serviciilor efectuate catre populatie, in cazul profesiilor libere, vanzarii obiectelor de cult, comertului cu amanuntul prin comis-voiajori, serviciilor de reparatii la domiciliul clientului, vanzarii pachetelor de servici turistice, incasarii la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice, a gazelor etc. si efectuarii lucrarilor de reparatii si intretinere de locuinte nu sunt utilizate aparate de marcat electronice fiscale, este obligatorie emiterea de chitante.

Atentie! Comerciantii care nu desfasoara activitatile mentionate in lista de mai sus si care sunt obligati sa utilizeze case de marcat si sa emita bon fiscal risca sanctiuni drastice daca nu respecta aceste obligatii. Concret, inspectorii antifrauda le pot suspenda activitatea pe o perioada cuprinsa intre o luna si trei luni si implicit le pot sigila punctul de lucru.

Sursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_40174/Cine-nu-este-obligat-sa-emita-bon-fiscal.html

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Posts Tagged ‘1 februarie 2015’

Incepand cu 1 februarie 2015 inregistrarea in scopuri de TVA a societatilor comerciale care sunt infiintate in baza Legii societatilor nr. 31/1990, care sunt supuse inmatricularii la registrul comertului se va efectua in baza criteriilor stabilite prin OANAF 17 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16 din 09.01.2015. Criteriile stabilite prin acest ordin nu se aplica sucursalelor din Romania ale persoanelor impozabile care au sediul activitatii economice in afara Romaniei, care au obligatia inregistrarii in scopuri de TVA in Romania.

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA inainte de inceperea activitatilor conform art. 153 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, trebuie, in aceeasi zi cu depunerea, la oficiul registrului comertului, a cererii de inmatriculare in registrul comertului, sa depuna la organele fiscale competente cererea de inregistrare in scopuri de TVA (formular 098), conform modelului aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA la depasirea plafonului de scutire, conform art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, trebuie sa depuna la organele fiscale competente declaratia de mentiuni (formular 010).

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA in situatiile prevazute la art. 153 alin. (9 indice 1) din Codul fiscal trebuie sa depuna la organele fiscale competente cererea de inregistrare in scopuri de TVA potrivit art. 153 alin. (9 indice 1) din Codul fiscal (formular 099).
Criteriile in functie de care se conditioneaza inregistrarea in scopuri de TVA sunt:

a) persoana impozabila nu se afla in situatia de a nu desfasura activitati economice in spatiul destinat sediului social si/sau sediilor secundare si nici in afara acestora. In acest sens, persoana impozabila trebuie sa depuna o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte daca desfasoara sau nu activitati economice la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora. Continue reading “Noi criterii pentru inregistrarea societatilor in scopuri de TVA” »

Societate pe actiuni avantaje si dezavantaje

Conform avocatnet.ro, societatea pe acțiuni (SA) este una dintre cele cinci forme de organizare reglementate de legislaţia românească, fiind totodată şi una dintre cele mai complexe astfel de entităţi. Spre deosebire de altele, capitalul social al unei SA este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. În plus, este necesară și organizarea emisiunii de acțiuni și înregistrarea de stat a acestora.

În conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este una dintre cele cinci forme de organizare în care entităţile cu personalitate juridică se pot constitui.

Potrivit actului normativ, o societate pe acţiuni poate fi constituită de cel puţin doi acţionari, care pot fi persoane fizice și/sau persoane juridice având cetățenie, respectiv naționalitate, română și străină. În cazul în care societatea are „mai puţin de doi acţionari pe o perioadă mai lungă de nouă luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii”, aşa cum este precizat la art. 10 alin. (3) din Legea societăţilor.

Spre deosebire de o societate cu răspundere limitată, al cărei capital social nu poate fi mai mic de 200 de lei, capitalul social al unei societăți pe acțiuni reprezintă echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro, calculată la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României (BNR) pentru ziua subscrierii și a vărsării acestuia.

Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei”, scrie în cuprinsul actului normativ, în timp ce valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei.

Procedura de constituire a societății pe acțiuni

Procedura de constituire a unei societăți pe acţiuni este laborioasă și cuprinde mai multe etape. Prima dintre acestea este cea de pregătire, practic cea în care se întocmește contractul societății, se subscriu acțiunile de către fondatori și se ține adunarea constitutivă.

În a doua etapă trebuie dobândită calitatea de personalitate juridică. În această a doua etapă are loc, de fapt, întocmirea contractului de societate, care include:

  • numele, prenumele, numerele actelor de identitate ale fondatorilor, domiciliul lor, precum și alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul comerțului;
  • denumirea întreagă și cea prescurtată a societății care se înființează, sediul ei;
  • scopul și obiectul de activitate al societății;
  • mărimea prezumtivă a capitalului social;
  • numărul de acțiuni plasate la înființarea societății;
  • caracteristicile fiecărei clase de acțiuni plasate la înființarea societății;
  • suma, modul și termenele de plată ale acțiunilor cumpărate de către fondatori;
  • modul și termenele de înființare a societății, obligațiile fondatorilor și răspunderea acestora;
  • lista fondatorilor împuterniciți să depună cererea de înregistrare a societății;
  • modul și termenele de pregătire și de ținere a adunării constitutive;
  • modul și termenele de restituire a cheltuielilor de înființare și înregistrare a societății.

Apoi urmează a treia etapă, în care are loc subscrierea fondatorilor la acțiunile plasate la înființarea societății pe acțiuni. Și asta pentru că, pentru constituirea societății, fiecare fondator trebuie să contribuie la formarea patrimoniului societății. Astfel, în contractul de societate trebuie să se arate aportul fiecăruia dintre fondatori, aceştia fiind obligați să achite acțiunile subscrise în valoare deplină până la convocarea adunării constitutive. Sumele se transferă la un cont provizoriu, deschis special în acest scop.

Atunci când societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevăzute de lege, cu excepţia celor privind pe administratori şi directori, respectiv pe membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, şi în care se va stabili data închiderii subscripţiei. Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă autentică va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comerţului din judeţul în care se va stabili sediul societăţii. Judecătorul delegat este cel care va autoriza publicarea prospectului de emisiune.

După realizarea celor trei etape prezentate mai sus, urmează înregistrarea efectivă a societății pe acțiuni, dar numai după soluționarea de către adunarea constitutivă a tuturor chestiunilor ce vizează constituirea unei astfel de entităţi.

Conform normelor legale în vigoare, înregistrarea societății este obligatorie până la începerea activității economice și se efectuează în concordanță cu legislatia în vigoare.

Ce documente sunt necesare la înregistrarea SA

În primul rând, trebuie întocmită documentația necesară și apoi depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional (ORCT).

Rezervarea denumirii societății este primul pas în procedura de înfiinţare a unei SA. Astfel, solicitantul depune la ORCT, după achitarea taxei de registru la casierie, în cuantum de 72 de leio cerere de verificare disponibilitate și/sau rezervare firmă (în original), completată cu trei denumiri, în ordinea preferințelor. Formularul utilizat pentru rezervarea denumirii poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei, disponibil aici.

Firma societăţii pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea întreagă („societate pe acţiuni”) sau de cea prescurtată („S.A.”).

După rezervarea denumirii, persoanele care doresc să înființeze o societate pe acțiuni trebuie să facă dovada documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social, dar și înregistrarea actelor de proprietate la Agenția Națională de Administrare Fiscală. Aceasta va elibera certificatul pentru spațiul social și adeverința care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social. Dacă sediul social se află într-un apartament de bloc, atunci este obligatoriu să existe acordul asociației de proprietari, dar şi acordul vecinilor cu pereţi comuni. De asemenea, un alt document este declaraţia pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, în cazul în care, din certificatul emis rezultă că sunt deja înregistrate la administraţia financiară alte documente care atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social. 

O altă cerință obligatorie este dovada privind efectuarea vărsămintelor aporturilor subscrise de acţionari la capitalul social, care, aşa cum am menţionat deja, nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro.

În acest caz, pentru aporturile în numerar sunt necesare câteva documente, respectiv foaia de vărsământ, ordinul de plată sau chitanţa CEC. Pentru aporturile în natură subscrise la capitalul social este nevoie de titlul de proprietate (facturi, titluri de proprietate asupra bunurilor imobile, inclusiv certificatul de sarcini al acestor bunuri) şi, dacă este cazul, raportul de evaluare a bunurilor întocmit de persoanele autorizate în condiţiile legii.

De asemenea, dosarul va mai cuprinde și actele privind proprietatea pentru aporturile în natură subscrise și vărsate la constituire, iar în cazul în care printre acestea figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.

Totodată, la dosar vor fi atașate și:

  • declarațiile date pe propria răspundere, după caz, de către fondatori/administratori/cenzori sau persoane fizice, reprezentante ale persoanei juridice numită administrator sau cenzor, din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea acestor calități;
  • actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor persoane fizice;
  • dovada privind acceptarea expresă a mandatului de administrator/membru al directoratului ori a însărcinării de cenzor/auditor de către persoanele care au fost numite prin actul constitutiv (original);
  • specimenele de semnătură ale reprezentanților societății;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea nr. 230/2007;
  • după caz, declaraţia autentică pe propria răspundere a persoanei fizice cetăţean străin în nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice străine care nu este înregistrată fiscal în România (în original) şi, după caz, traducerea realizată de un traducător autorizat a cărui semnătură să fie legalizată de un notar public;
  • dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: 250 lei – taxele de registru; 150 lei, reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014; tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Ce trebuie să conțină actul constitutiv al societății pe acțiuni

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni se constituie prin contract de societate şi statut. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate şi sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv se semnează de către toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de către fondatori. Potrivit reglementărilor în vigoare, sunt considerați fondatori semnatarii actului constitutiv, precum și persoanele care au un rol determinant în constituirea societății.

Totodată, în actul normativ este precizat că nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii,sunt incapabile sau care au fost condamnate, printre altele, pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri sau evaziune fiscală.

În cazul SA-urilor, forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil sau când societatea se constituie prin subscripție publică.

Conform Art. 7 din Legea societăților nr. 31/1990, din actul constitutiv nu pot lipsi următoarele informaţii:

  • datele de identificare a fondatorilor – pentru persoane fizice sunt necesare numele, prenumele, CNP-ul și, dacă este cazul, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia, iar pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic de înregistrare;
  • forma, denumirea şi sediul social;
  • obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
  • capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
  • natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
  • numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;
  • dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;
  • orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;
  • datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere;
  • puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;
  • datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
  • clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr;
  • durata societăţii;
  • modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
  • sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
  • orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
  • cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;
  • modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Despre capitalul social

După cum spuneam mai sus, capitalul social al unei SA reprezintă echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro, calculate la cursul de schimb valutar, stabilit de BNR pentru ziua subscrierii și vărsării capitalului social, dar nu poate fi mai mic de 90.000 de lei. Capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, care, prin modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Acesta este expresia valorică a a aportului acționarilor, iar în schimbul aportului acționarii primesc acțiuni.

Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică. Potrivit prevederilor actuale ale Legii societăților, în cazul unei subscrieri integrale și simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. În acelaşi timp, diferența de capital subscris va fi vărsată astfel:

  • pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societății;
  • pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult doi ani de la data înmatriculării.

SA-ul poate fi constituit fie ca societate pe acțiuni închisă, fie ca societate pe acțiuni deschisă. Acțiunile trebuie să fie deținute de minimum doi acționari, persoane fizice și/sau persoane juridice, entitatea fiind deschisă atât participației private, cât și celei publice. Valoarea nominală pentru o acțiune nu va fi mai mică de 0,1 lei (adică 10 bani).

Pentru administrarea societăților pe acțiuni poate fi ales unul dintre următoarele sisteme alternative: sistemul unitar sau cel dualist. 

În sistemul unitar, societatea este condusă de unul sau mai mulți administratori, totdeauna în număr impar, organizați într-un consiliu. Consiliul poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori. Pentru societățile ale căror situații financiare sunt supuse auditului, această delegare este obligatorie și numărul minim de administratori este de trei.

În sistemul dualist, conducerea societății este asigurată de un Directorat și de un Consiliu de Supraveghere, cu următoarele atribuții: directoratul asigură activitatea și conducerea societății și raportează Consiliului de Supraveghere. Acesta, în schimb, exercită în permanență controlul asupra Directoratului societății și raportează Adunării Generale a Acționarilor.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 382 times, 1 visits today)

Sediu expirat=firma inactiva

Conform avocatnet.ro, codul de procedură fiscală stabilește mai multe cazuri în care un contribuabil este declarat inactiv, printre care se numără și funcționarea firmei într-un sediu social expirat. Concret, persoanele juridice aflate în această situație nu mai au dreptul să își deducă cheltuielile și TVA-ul aferent achizițiilor efectuate și, în plus, inactivitatea fiscală este înscrisă în cazierul fiscal.

Expirarea sediului social se traduce prin declararea inactivității fiscale și, în consecință, prin înscrierea acestui fapt în cazierul fiscal. Concret, firmele aflate în această situațienu mai pot să realizeze activitate economică.

Potrivit art. 92 alin (1) lit. g din Codul de procedură fiscală, orice contribuabil/plătitor persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv dacă se află în situația în care durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată (această durată poate fi determinată de perioada de valabilitate înscrisă în contractul de închiriere sau în contractul de comodat depus la Oficiul Registrului Comerțului).

La ora actuală, pentru a evita ca Fiscul să declare inactivă o persoană juridică, există, potrivit ONRC, două variante:

1. Schimbarea sediului social la o nouă adresă, ce are loc atunci când durata unui sediu social a expirat, iar prelungirea sa nu poate avea loc. Conform sursei citate, pentru această procedură se depun mai multe documente, după cum urmează:

  • Cererea de înregistrare;
  • Declaraţia-tip pe propria răspundere, semnată de asociaţi sau de administratori din care să rezulte, după caz, că:
    • persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora, activităţile declarate, o perioadă de maximum trei ani;
    • persoana juridică îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii pentru activităţile precizate în declaraţia-tip;
  • Hotărârea adunării generale a asociaţilor/ acţionarilor sau decizia asociatului unic/ CA/ directoratului sau, după caz, actul adiţional la actul constitutiv;
  • Documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social;
  • Cererea adresată Fiscului în vederea obţinerii certificatului emis de administraţia financiară competentă, care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document pentru înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit;
  • Declaraţia pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, în cazul în care, din certificatul emis rezultă că sunt deja înregistrate la administraţia financiară alte documente care atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social;
  • Certificatul de înregistrare;
  • Actul constitutiv actualizat;
  • Dacă este cazul:
    • avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă;
    • alte avize;
    • împuternicire specială, avocaţială sau delegaţie pentru persoanele desemnate să îndeplinească formalităţile legale;
  • Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale legale:
    • 45 lei – taxele de registru;
    • 27 lei – un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014;
    • 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe baza declaraţiei pe proprie răspundere;
    • tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

2. Prelungirea valabilității sediului social. Procedura se realizează prin depunerea la Oficiul Registrului Comerțului a unui act adițional de prelungire a contractului inițial sau a unui nou act de prelungire a duratei sediului social și a unei cereri de înregistrare a mențiunilor și de depunere acte.

În altă ordine de idei, în afară de situaţia expirării sediului social, declararea inactivităţii de către Fisc mai poate interveni şi în următoarele cazuri:

  • contribuabilul nu îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege (mai exact este vorba de depunerea declaraţiilor 100, 101, 112, 300, 301, 390 VIES, 394);
  • contribuabilul se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
  • organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat;
  • inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului;
  • durata de funcţionare a societăţii este expirată;
  • societatea nu mai are organe statutare.

Cum se declară o firmă drept inactivă

Procedura privind declararea ca inactivi a contribuabililor/plătitorilor, potrivit art. 92 alin  (1) din Codul de procedură fiscală a fost aprobată la începutul anului prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3846/2015.

Astfel, compartimentul de specialitate din cadrul organului fiscal central în a cărui evidență sunt înregistrați contribuabilii întocmește lunar, în termen de cinci zile de la primirea informațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, o listă care cuprinde firmele ce au sediul expirat.

În continuare, procedura stabilește că în maximum cinci zile lucrătoare de la completarea acestei liste, Fiscul întocmește o „Decizie de declarare în inactivitate”. De asemenea, încinci zile lucrătoare, compartimentul de specialitate trebuie să transmită contribuabilului o notificare în vederea clarificării situației pentru care a fost propus pentru a fi declarat inactiv.

Contribuabilii care, în termen de 30 de zile de la data comunicării notificării, fac dovada faptului că nu se află în situația de a avea sediul social expirat, sunt eliminați din lista contribuabililor care îndeplinesc condițiile pentru a fi declarați inactivi.

Notă: Potrivit procedurii în vigoare, dovada că respectivul contribuabil nu se mai află în situaţia pentru care a fost inclus în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi o reprezintă: informaţia transmisă de ONRC sau certificatul constatator eliberat de ONRC cu privire la clarificarea situaţiei în cauză, depus de contribuabil la organul fiscal competent.

Concret, declararea în inactivitate se face de către organul fiscal central, printr-o decizie, conform legislației în vigoare, după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicarea către contribuabil/plătitor a notificării menționate anterior.

După expirarea acestui termen, pentru fiecare contribuabil înscris în listă, care îndeplinește condiția pentru a fi declarat inactiv, Fiscul întocmește o „Decizie de declarare în inactivitate”.

Notă: Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte față de terți din ziua următoare datei înscrierii în registru.

Inactivitatea fiscală se înscrie în cazierul fiscal

Cazierul fiscal, reglementat prin Ordonanța nr. 39/2015, este un mijloc de evidență și urmărire a respectării disciplinei fiscale, contabile și financiare de către contribuabili. La ora actuală, în cazierul fiscal se înscriu și informații referitoare la inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepția inactivității fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivității temporare la registrul comerțului.

Concret, inactivitatea fiscală se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entității fără personalitate juridică declarate inactivă, cât și al reprezentanților legali sau reprezentanților desemnați ai acestora.

Înscrierea inactivităţii fiscale se face în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali ai persoanei juridice, precum şi al reprezentanţilor legali sau desemnaţi ai entităţilor fără personalitate juridică existenţi în perioada în care au intervenit situaţiile de declarare a inactivităţii fiscale.

În cazul în care sunt desemnaţi noi reprezentanţi/reprezentanţi legali şi se menţine starea de inactivitate fiscală pe o perioadă mai mare de un semestru calendaristic de la data înscrierii menţiunilor privind desemnarea noilor reprezentanţi legali în registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la registrul comerţului, inactivitatea fiscală se înscrie şi în cazierul fiscal al acestora.

Atenție! Contribuabilii care au înscrise informații în cazierul fiscal se scot din evidență dacă firma declarată inactivă a fost reactivată. Astfel, potrivit Ordonanței nr. 39/2015, data scoaterii din evidenţă este data împlinirii unui termen de 3 luni de la data reactivării contribuabilului, în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv din cauza sediului social expirat.

De asemenea, în cazul în care persoana nu mai deține calitatea de reprezentant legal sau reprezentant desemnal al contribuabilului aflat în stare de inactivitate, inactivitatea fiscală este eliminată din cazierul fiscal al persoanei la data împlinirii unui termen de un an de la data înscrierii menţiunii privind schimbarea reprezentantului legal în registrul comerţului sau în evidenţele autorităţilor şi instituţiilor publice la care sunt înregistrate celelalte persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică care nu se înregistrează la registrul comerţului sau de la data expirării mandatului, în situaţia în care acesta este limitat în timp şi nu a fost reînnoit.

Totodată, în situația în care contribuabilul decedează sau este radiat, inactivitatea fiscală înscrisă în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali sau al reprezentanţilor desemnaţi se scoate din evidenţa acestora la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii contribuabilului.

Informaţiile care se scot din oficiu din evidenţa cazierului fiscal se pot scoate din evidenţă şi la cererea contribuabilului, însoţită de documentele doveditoare.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 701 times, 1 visits today)

Prescrierea creditelor bancare: Cand putem scapa de datorii invocand prescriptia?

Imprumutatii pot scapa de datoriile la banci invocand termenul de prescriptie al creditelor, insa procedura se poate realiza numai daca sunt indeplinite anumite conditii stricte.

La  articolul 705 din Codul de Procedura Civila, termenul de prescriptie este prezentat dupa cum urmeaza:

(1) Dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de 10 ani.
(2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita. In cazul hotararilor judecatoresti si arbitrale, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data ramanerii lor definitive

De fapt prescriptia opereaza ca o arma folosita de catre imprumutat impotriva creditorului bancar si sanctioneaza pasivitatea acestuia prin lipsirea de putere executorie a unui contract de credit.

De mentionat este faptul ca dreptul substantial nu este pierdut, iar creditorul poate sa incepa o executare silita, insa ea poate fi usor paralizata prin invocarea in cadrul executarii silite a exceptiei prescriptiei.

Exista o intrebare generala si ea se refera la termenul de prescriptie si cum se face calculul acestui termen.

Trebuie sa avem in vedere ca termenul general este de 3 ani de zile, mai exact, daca banca nu incepe procedura de recuperare a sumelor de bani in termen de 3 ani de zile de la ultima plata efectuata, atunci creditul, cel cu executare succesiva, este prescris.

Totusi,  sa tinem seama c,a in raport de legislatia bancara, daca in contractul de credit nu este stipulat termenul la care banca poate declara scadenta anticipata, atunci el este de 60 de zile de la ultima plata, insemnand ca dreptul  bancii de a cere executarea silita se naste  fie conform contractului, fie la 60 de zile de la plata ultimei rate lunare, iar in acest caz termenul de prescriptie se va calcula cu adaugarea celor 60 de zile la termenul de 3 ani.

Momentul in care se sfarseste termenul de prescriptie se determina potrivit regulilor de calcul al termenelor procedurale prevazute de art. .101 Cod de procedura civila; astfel, termenele pe zile se calculeaza pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput sa curga, nici ziua cand s-a sfarsit termenul; termenele pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare; termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii; termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare.

Tertipuri folosite de banca

Nu de putine ori, in actiunile deschise in instanta de judecata, banca a folosit metode absolut viclene, de prezentare in fata instantei a unor extrase de cont prin care s-a incercat inducerea in eroare cu prezentarea unor documente prin care se arata ca in activitatea contului curent a existat o tranzactie de 2, 5, 10 lei comision de administrare,spre exemplu, insa in realitate sumele respective nu erau altceva decat bani extrasi fortat de catre Banca din contul debitorului pentru a acoperi un termen de prescriptie si nu erau plati voluntare,  asa cum le defineste Codul Civil pentru a putea intrerupe termenul de prescriptie.

Evident ca o asemenea modalitate de “fentare” a prescriptiei nu este decat un tertip, insa daca Banca il foloseste, debitorul nu se apara, iar instanta nu il observa, actiunea pe prescriptie este destinata esecului.

Invocarea prescriptiei

In dreptul procesual civil prescriptia se poate invoca in doua situatii:

  • fie pe calea contestatiei la executare, solicitandu-se constatarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita,
  • fie pe calea dreptului comun, invocandu-se prescriptia dreptului material la actiune.

Ceea ce este de interes in acest material se refera la invocarea presriptiei in material executarii silite si efectele sale, astfel, daca sunt indeplinite conditiile expuse mai sus, instanta poate dispune anularea intregii executari silite avand in vedere constatarea intervenirii prescriptiei asupra sumelor executate.

Faptul ca in sistemul nostru de drept prescriptia nu poate opera din oficiu, ci doar la cerere inseamna ca orice creditor poate incepe o executare silita, iar daca debitorul nu este “vigilent” poate plati sume de bani prescrise, daca nu formumeaza o actiune de contestatie la executare in termenul legal.

Sursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_40768/Prescrierea-creditelor-bancare-Cand-putem-scapa-de-datorii-invocand-prescriptia.html

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 107 times, 1 visits today)

Model act constitutiv S.R.L.

Potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990, societăţile cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut, documente care pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

O societate cu răspundere limitată poate fi constituită prin actul de voinţă al unei singure persoane, fizice sau juridice (asociat unic), caz în care normele în vigoare permit înfiinţarea societăţii numai cu statut, fără a mai fi astfel necesară întocmirea contractului de societate. De altfel, o persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată, iar dacă asociatul unic este şi administrator, acestuia îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.

„Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul prezentei legi, denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii„, este precizat la art. 5 alin. (4) din actul normativ citat.

Totodată, într-o societate cu răspundere limitată pot exista mai mulţi asociaţi, dar nu mai mulţi de 50, aşa cum stabileşte Legea societăţilor la art. 12.

Potrivit reglementărilor în vigoare, actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de către toţi asociaţii şi trebuie să cuprindă datele de identificare a acestora, după cum urmează:

  • pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia;
  • pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale aplicabile.

Aceleaşi date de identificare trebuie precizate în actul constitutiv şi pentru asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, precum şi pentru primii cenzori sau primul auditor financiar al societăţii.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 31/1990, semnatarii actului constitutiv sunt consideraţi şi fondatori, iar persoanele care sunt incapabile sau care au fost condamnate, printre altele, pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri sau evaziune fiscală nu pot avea calitatea de fondatori şi, implicit, cea de asociaţi sau administratori.

În ceea ce priveşte administratorii firmei, actul constitutiv trebuie să mai stabilească puterile ce li s-au conferit acestora şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. De asemenea, din actul constitutiv al SRL nu trebuie să lipsească forma,denumirea şi sediul social al societăţii şi nici obiectul de activitate al acesteia, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale.

Vă reamintim că o firmă poate avea un singur obiect de activitate, căruia îi corespunde un singur cod CAEN, care este declarat, obligatoriu, la constituire, fiind prevăzut în actul constitutiv sau statut şi înscris în certificatul de înregistrare. În ceea ce priveşte numărul de obiecte secundare de activitate, legislaţia nu prevede vreo limitare în acest sens.

Conform Ordinului INS nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, activitatea principală este acea activitate care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată totală a firmei. În schimb, activitatea secundară reprezintă orice altă activitate a firmei, activitate care produce bunuri sau servicii.

Notă: Pe parcursul existenţei unei societăţi, domeniile de activitate pot fi modificate, caz în care este nevoie de îndeplinirea anumitor formalităţi la Registrul Comerţului.

Ce alte elemente trebuie să conţină actul constitutiv?

Pe lângă sediul social, actul constitutiv trebuie să precizeze şi sediile secundare(sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi), atunci când se înfiinţează odată cu societatea. În situaţia în care ele nu sunt înfiinţate odată cu firma, însă se are în vedere organizarea lor ulterioară, actul constitutiv trebuie sa conţină condiţiile pentru înfiinţarea lor.

Alte informaţii obligatoriu de precizat într-un act constitutiv sunt cele referitoare la capitalul social al firmei. Astfel, trebuie precizat aportul fiecărui asociat, în numerar sau în natură, precum şi valoarea aportului în natură şi modul în care a fost făcută evaluarea. Capitalul social al unei SRL nu poate fi mai mic de 200 de lei şi se divide în părţi sociale egale, care, la rândul lor, nu pot fi mai mici de 10 lei. În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor.

La înfiinţarea unei SRL, capitalul social se depune într-un cont nou, deschis în numele firmei de către administrator, la orice bancă de pe teritoriul României. Astfel, persoana care va fi administratorul firmei (aceasta poate fi chiar asociatul/ unul dintre asociaţi sau o altă persoană desemnată de aceştia) trebuie să aibă asupra ei, atunci când solicită deschiderea contului, mai multe documente, inclusiv actul constitutiv şi dovada rezervării denumirii (primul pas la înmatricularea unei societăţi .

De asemenea, în actul constitutiv al unei societăţi cu răspundere limitată este obligatoriu să apară detalii despre partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi. În plus, din cuprinsul documentului nu pot lipsi durata societăţii şi informatiile despre modul în care aceasta va fi dizolvată şi lichidată.

Notă: În fişierele ataşate puteţi consulta un model de act constitutiv folosit pentru înfiinţarea unei SRL cu asociat unic, dar şi unul pentru SRL cu mai mulţi asociaţi. Documentele sunt recomandate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi sunt prelucrate de pe site-ul instituţiei.

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 316 times, 1 visits today)

Cum solutionam contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale?

Va reamintim ca prinOPANAF 2906/2014 au fost aprobate Instructiunile privindsolutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.

Posibilitatea de contestare – art. 205 din OG nr. 92/2003

Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.

Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea, in mod nejustificat, in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal, asa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin organ ierarhic superior se intelege structura condusa de persoana care are competenta de decizie fata de care conducatorul organului fiscal care refuza in mod nejustificat emiterea actului administrativ fiscal se subordoneaza in mod direct.

in cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedura fiscala, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu si a deciziilor de impunere emise ulterior in temeiul acesteia.

Forma si continutul contestatiei – art. 206 din OG nr. 92/2003

In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.

In situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, iar in cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/ reorganizare/faliment/lichidare, contestatia va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.

In situatia in care contestatia nu indeplineste cerintele care privesc depunerea in original a imputernicirii sau in copie legalizata, semnatura, precum si stampilarea acesteia, organele de solutionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ca in termen de 5 zile de la comunicare sa indeplineasca aceste cerinte. in caz contrar, contestatia va fi respinsa, fara a se mai antama fondul cauzei.

Contestatiile formulate de persoanele fizice vor fi insotite de o copie a actului de identitate.

Confirmarile de primire se vor anexa la dosarul cauzei.

Organul de solutionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt si de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv.

Motivarea contestatiei se va face cu respectarea dispozitiilor privind termenul de depunere a contestatiilor, sub sanctiunea decaderii.

Termenul de depunere a contestatiei – art. 207 din OG nr. 92/2003

Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestatiei organul emitent al actului administrativ fiscal va intocmi dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare, intocmirea dosarului contestatiei nu este obligatorie in situatia in care, potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organul emitent este competent pentru solutionarea contestatiei.

Dosarul contestatiei va cuprinde: contestatia in original, ce trebuie sa poarte semnatura persoanei indreptatite si amprenta stampilei, in cazul contestatorului persoana juridica, precum si o copie de pe actul de identitate in cazul contestatorului persoana fizica, imputernicirea avocatiala in original sau in copie legalizata, dupa caz, actul prin care se desemneaza administratorul special/administratorul judiciar/ lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, in copie, precum si anexele acestuia, dovada comunicarii actului administrativ fiscal atacat din care sa reiasa data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legatura cu cauza supusa solutionarii, documentele depuse de contestator si sesizarea penala in copie, daca este cazul.

In situatia in care competenta de solutionare nu ii apartine, organul emitent al actului atacat va inainta dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare organului de solutionare competent, in termen de 5 zile de la data inregistrarii contestatiei, dupa verificarea indeplinirii cerintelor procedurale.

In cazul in care contestatia este depusa direct la organul competent de solutionare, acesta o va transmite organului emitent al actului atacat, in vederea constituirii dosarului contestatiei, a verificarii conditiilor procedurale, precum si a intocmirii referatului cu propuneri de solutionare.

Referatul cu propuneri de solutionare cuprinde precizari privind indeplinirea conditiilor de procedura, mentiuni privind sesizarea organelor de urmarire si cercetare penala, dupa caz, mentiuni cu privire la starea juridica a societatii, precum si propuneri de solutionare a contestatiei, avand in vedere toate argumentele contestatorului si documentele in sustinere; in caz contrar, dosarul se restituie in vederea completarii.

Referatul se aproba de conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat.

In conditiile in care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestatiei, iar in urma demersurilor intreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunostinta de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv in situatia in care comunicarea prin publicitate a fost viciata prin nerespectarea procedurii in materie, aceasta va fi considerata depusa in termenul legal.

In situatia depunerii prin posta a contestatiei, organul emitent al actului administrativ fiscal atacat este obligat sa anexeze la dosarul contestatiei plicul prin care a fost transmisa contestatia.

Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:

a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul. De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este 30 iulie.

b) Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. De exemplu: in situatia in care data de 30 iulie prezentata la exemplul anterior este sambata, ultima zi de depunere a contestatiei este luni, 1 august.

c) Termenul de 3 luni prevazut la 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfarseste in ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare. De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfarseste in data de 15 aprilie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.

d) Termenul care, incepand la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos: Actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfarseste in ultima zi a lunii februarie, respectiv 28 sau 29 februarie, reprezentand ultima zi de depunere a contestatiei.

Cand contestatorul isi majoreaza pretentiile, dispozitiile procedurale privind termenul de depunere a contestatiei se aplica corespunzator pentru diferentele contestate suplimentar.

Prin majorare de pretentie se intelege diferentele de obligatii fiscale contestate suplimentar, altele decat cele impotriva carora s-a introdus initial contestatie, cu exceptia accesoriilor aferente obligatiilor fiscale contestate initial, potrivit principiului de drept accesoriul urmeaza principalul.

Contestatia poate fi depusa in termenul de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal in situatia in care actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde unul din urmatoarele elemente:

a) posibilitatea de a fi contestat;

b) termenul de depunere a contestatiei;

c) organul fiscal la care se depune contestatia.

Retragerea contestatiei – art. 208 din OG 92/2003

Cererea de retragere trebuie sa fie semnata de contestator sau de imputernicit, cu indeplinirea acelorasi conditii de forma prevazute la formularea si depunerea contestatiei. Dovada calitatii de imputernicit se face potrivit legii. In cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/ reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestatiei va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.

Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.

Retragerea contestatiei poate fi facuta in tot sau in parte, in situatia in care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestatia initiala, despre aceasta se va face mentiune in decizia emisa in solutionarea cauzei; contestatia si cererea de retragere partiala vor fi conexate, pentru o mai buna solutionare a cauzei.

Dupa primirea cererii de retragere a contestatiei, organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care ia act de renuntarea la contestatie.

Decizia prin care se ia act de renuntare la contestatie urmeaza procedura emiterii si comunicarii deciziilor emise in solutionarea contestatiilor.

Organul competent – art. 209 din OG 92/2003

Actele administrative fiscale care intra in competenta de solutionare a organelor specializate prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala sunt cele prevazute expres si limitativ de lege.

Prin organele centrale de Inspectie/control, prevazute la art. 209 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura civila, se intelege organele care fac parte din structura centrala a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, astfel cum sunt prevazute acestea in actul de organizare a institutiei.

Prin alte acte administrative fiscale, prevazute la art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, se intelege actele administrative fiscale emise de organele fiscale competente, altele decat cele stipulate expres si limitativ la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala si pentru care competenta de solutionare a contestatiilor apartine organelor fiscale emitente.

Raportul de inspectie fiscala/procesul-verbal emis de organele fiscale/vamale, dupa caz, nu constituie titlu de creanta, acesta stand la baza emiterii actului administrativ fiscal, fapt pentru care nu poate fi contestat decat impreuna cu acesta.

Competenta de solutionare este data de natura actului administrativ fiscal atacat, calitatea contestatorului, a organului fiscal emitent al actului atacat sau de cuantumul total al sumelor contestate, reprezentand impozite, taxe, contributii, datorie vamala stabilite de plata de catre organul fiscal, accesorii ale acestora, precum si al diminuarii pierderii fiscale.

In cazul solutionarii contestatiei formulate impotriva unei decizii de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala emisa ca urmare a inspectiei fiscale efectuate pentru solutionarea unui decont cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, competenta de solutionare este data de suma stabilita ca TVA suplimentara de plata.

in situatia in care, in urma unei inspectii fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspectie fiscala emite atat decizie de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, cat si dispozitie de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele doua acte administrative fiscale sunt acte distincte, competenta de solutionare fiind cea care rezulta din suma contestata aferenta fiecarui act administrativ fiscal luat individual. in situatia dispozitiei de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, competenta de solutionare este data de suma cu care se diminueaza pierderea.

Atunci cand, ca urmare a constatarii pierderii inlesnirilor la plata, contestatorului i se stabilesc, pe cale de consecinta, debite si accesorii, competenta de solutionare a contestatiei apartine organelor prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, in functie de cuantumul sumei contestate.

in cazul contestatiilor formulate de contribuabilii nerezidenti, pentru care nu a fost stabilita competenta de administrare conform art. 36 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta de solutionare a contestatiei revine organelor specializate constituite la nivelul directiilor generale regionale in a caror raza teritoriala se face constatarea actului sau a faptului supus dispozitiilor legale fiscale.

Decizia de solutionare – art. 210 din OG 92/2003

In solutionarea contestatiei, organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie.

Decizia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac, in sensul ca asupra ei organul de solutionare competent nu mai poate reveni, cu exceptia situatiilor privind indreptarea erorilor materiale, potrivit legii, si este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.

Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei – art. 211 din OG 92/2003

Decizia se semneaza de catre directorul general al Directiei generale de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, de conducatorii directiilor generale regionale ale finantelor publice sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

In cazul contestatiilor solutionate potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, decizia se semneaza de conducatorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent in solutionarea acestor contestatii.

in situatia in care inlocuitorii conducatorilor directiilor generale regionale ale finantelor publice sunt persoanele care au semnat actul administrativ contestat, va fi desemnata o alta persoana din cadrul directiei generale regionale respective care sa semneze decizia de solutionare, prin act administrativ al persoanei care are competenta de numire in functie publica.

Decizia privind solutionarea contestatiei se intocmeste si se comunica astfel:

a) cate un exemplar se comunica contestatorului/ administratorului special/administratorului judiciar sau lichidatorului, persoanelor introduse in procedura de solutionare a contestatiei, dupa caz, si organului care a intocmit actul atacat;

b) un exemplar ramane la dosarul contestatiei;

c) un exemplar se pastreaza la dosarul deciziilor.

In cazul in care, de la data formularii contestatiei si pana la data solutionarii contestatiei, competenta de administrare a contestatarului s-a schimbat, organul fiscal care a emis actul atacat are obligatia transmiterii exemplarului original al deciziei de solutionare a contestatiei noului organ fiscal in administrarea caruia se afla contribuabilul, in vederea punerii in executare a acesteia.

In situatia in care decizia de solutionare a contestatiei priveste creante fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va inainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atributii de evidenta analitica pe platitori.

Organele care solutioneaza contestatiile vor tine evidenta acestora intr-un registru, din care sa rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de solutionare si de comunicare a solutiei si calea de atac.

Introducerea altor persoane in procedura de solutionare – art. 212 din Codul de procedura fiscala

in procedura de solutionare a contestatiilor interventia altor persoane poate fi voluntara sau fortata.

Interventia voluntara este forma de participare, la cerere, in solutionarea contestatiilor, a tertilor ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei.

Interventia voluntara se face la cererea unei terte persoane care urmareste realizarea unui interes propriu.

Interventia se poate depune la organul competent de solutionare pana la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.

Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmand a fi instiintat intervenientul printr-o adresa.

Atunci cand interventia urmareste realizarea sau conservarea unor interese de natura juridica fiscala proprii, aceasta are caracter principal.

Atunci cand interventia este facuta pentru apararea dreptului uneia dintre parti, aceasta are caracter accesoriu.

Atat in cazul interventiei cu caracter principal, cat si in cazul interventiei cu caracter accesoriu, cererea de interventie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute pentru forma si continutul contestatiei, iar asupra cererii de interventie principala organele competente de solutionare se vor pronunta prin decizie.

8.3. Interventia fortata este forma de participare a tertilor in solutionarea contestatiilor, care sunt introdusi de catre organele de solutionare din oficiu sau la cererea contestatorului. in cazul in care cererea de interventie fortata este formulata de contestator, aceasta va fi motivata in fapt si in drept.

Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmand a fi instiintat contestatorul printr-o adresa.

Introducerea din oficiu a intervenientilor se realizeaza printr-o adresa a organului de solutionare care instrumenteaza cauza.

Interventia fortata la solicitarea contestatorului se poate depune la organul competent de solutionare pana la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.

Solutionarea contestatiei – art. 213 din Codul de procedura fiscala

Pentru lamurirea cauzelor, organul de solutionare competent poate solicita puncte de vedere directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sau altor institutii competente sa se pronunte in cauzele respective.

In situatia in care pentru aceeasi cauza exista puncte de vedere contradictorii sau contrare punctului de vedere exprimat de organul de solutionare competent, cauza respectiva poate fi supusa dezbaterii Comisiei fiscale centrale din Ministerul Finantelor Publice, potrivit legii.

Organul de solutionare competent va verifica existenta exceptiilor de procedura si, mai apoi, a celor de fond, inainte de a proceda la solutionarea pe fond a contestatiei.

in solutionarea contestatiilor, exceptiile de procedura si de fond pot fi urmatoarele: exceptia de nerespectare a termenului de depunere a contestatiei, exceptia de necompetenta a organului care a incheiat actul contestat, exceptia lipsei semnaturii sau a stampilei de pe contestatie, exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala, exceptia reverificarii aceleiasi perioade si aceluiasi tip de obligatie bugetara, prescriptia, puterea de lucru judecat etc.

In situatiile in care organele competente au de solutionat doua sau mai multe contestatii, formulate de aceeasi persoana fizica sau juridica impotriva unor titluri de creanta fiscala, sau alte acte administrative fiscale incheiate de aceleasi organe fiscale sau alte organe fiscale vizand aceeasi categorie de obligatii fiscale sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenteaza reciproc, se va proceda la conexarea dosarelor, daca prin aceasta se asigura o mai buna administrare si valorificare a probelor in rezolvarea cauzei.

Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o alta competenta de solutionare decat cea care rezulta din contestarea fiecarui act administrativ fiscal luat individual.

In cazul in care contestatorul isi restrange sau isi majoreaza pretentiile, organul de solutionare investit initial va solutiona contestatia formulata pe calea administrativa de atac.

Cererile precizatoare pot fi depuse la organul de solutionare competent al contestatiei pana la emiterea deciziei de solutionare.

In cazul in care contestatiile sunt astfel formulate incat au si alt caracter pe langa cel de cale administrativa de atac, pentru aceste aspecte cererea se va inainta organelor competente de catre organul investit cu solutionarea caii administrative de atac, dupa solutionarea acesteia, acest fapt urmand a fi prevazut si in dispozitivul deciziei de solutionare.

La solicitarea organului de solutionare a contestatiei, pentru lamurirea aspectelor care fac obiectul contestatiei, organele competente vor efectua cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal de cercetare la fata locului, care va fi atasat la dosarul contestatiei aflat in curs de solutionare.

Dispozitiile art. 40 din Codul de procedura fiscala privind abtinerea si recuzarea se aplica in mod corespunzator.

Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa – art. 214 din Codul de procedura fiscala

Daca prin decizie se suspenda solutionarea contestatiei pana la rezolvarea cauzei penale, organul de solutionare competent va relua procedura administrativa, in conditiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, numai dupa incetarea definitiva si executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedita de catre organele fiscale sau de contestator printr-un inscris emis de organele abilitate. Solutia data de organele de cercetare si urmarire penala trebuie insotita de rezolutia motivata, atunci cand suspendarea a fost pronuntata pana la rezolvarea cauzei penale. Daca solicitarea de reluare a procedurii de solutionare apartine imputernicitului contestatorului, altul decat cel care a formulat contestatia, acesta trebuie sa faca dovada calitatii de imputernicit, conform pct. 2.2-2.4.

in situatia in care solicitarea de reluare a procedurii apartine contestatorului, organele de solutionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresa, comunicarea faptului ca motivul de incetare a suspendarii solutionarii contestatiei a ramas definitiv.

La reluarea procedurii administrative, organul de solutionare competent poate solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmarire si cercetare penala punctul de vedere privind solutionarea contestatiei in raport cu solutia organelor penale/hotararea instantei de judecata.

La solutionarea contestatiilor, organele de solutionare se vor pronunta si in raport cu motivarea rezolutiilor de scoatere de sub urmarire penala, neincepere sau incetare a urmaririi penale, expertizelor efectuate in cauza, precum si in raport cu considerentele cuprinse in hotararile pronuntate de instanta de judecata, in masura in care au implicatii asupra aspectelor fiscale.

Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa trebuie motivata de legatura de cauzalitate dintre obligatiile fiscale si stabilirea de catre organele de urmarire penala a faptului ca exista indiciile savarsirii unei infractiuni.

Organul de solutionare competent poate suspenda procedura de solutionare a contestatiei, la cererea contestatorului, daca acesta prezinta motive intemeiate, cu exceptia situatiei in care motivul suspendarii il reprezinta cererea inaintata instantei judecatoresti competente prin care s-a solicitat suspendarea executarii actului administrativ fiscal contestat. Amanarea datei de solutionare a contestatiei se poate solicita o singura data. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.

Daca reluarea procedurii administrative de solutionare a contestatiei este solicitata de contestatar, acesta are obligatia sa formuleze in solicitare si mentiuni cu privire la starea juridica la data reluarii procedurii.

In situatia in care, la data reluarii procedurii administrative, contestatara se afla in procedura de insolventa/ reorganizare/faliment/lichidare, organul de solutionare competent va solicita administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa precizeze daca mentine contestatia formulata de societate, direct sau prin imputernicit.

Solutii asupra contestatiei – art. 216 din Codul de procedura fiscala

Contestatia poate fi respinsa ca:

a) neintemeiata, in situatia in care argumentele de fapt si de drept prezentate in sustinerea contestatiei nu sunt de natura sa modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;

b) nemotivata, in situatia in care contestatorul nu prezinta argumente de fapt si de drept in sustinerea contestatiei;

c) fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat;

d) inadmisibila, in situatia contestarii deciziilor de impunere emise in temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, avand in vedere prevederile 205 alin. (6) din Codul de procedura fiscala, precum si in situatia contestarii de sine statatoare a Raportului de inspectie fiscala sau a Procesului-verbal emise de organele fiscale sau vamale. Aceasta solutie o pronunta organul fiscal emitent al actului atacat.

Solutiile nu sunt prevazute limitativ.

Prin decizie, se poate lua act de renuntarea la contestatie, in situatia in care contestatorul solicita retragerea acesteia.

Prin decizie, se poate anula partial/total actul administrativ fiscal. Anularea partiala/totala se dispune in situatia in care pentru aceleasi obligatii fiscale exista doua sau mai multe titluri de creanta sau daca organele de inspectie fiscala, ca urmare a desfiintarii, au depasit limitele investirii.

In situatia in care se pronunta o solutie de desfiintare totala sau partiala a actului atacat, in considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiintare.

Decizia de desfiintare va fi pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii, iar verificarea va viza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente.

Prin noul act administrativ fiscal, intocmit conform considerentelor deciziei de solutionare, nu se pot stabili in sarcina contestatorului obligatii fiscale mai mari decat cele din actul desfiintat, acesta putand fi contestat potrivit legii. in mod corespunzator nu poate fi diminuata pierderea fiscala cu o suma mai mare decat cea inscrisa in actul desfiintat.

Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale – art. 217 din Codul de procedura fiscala

Contestatia poate fi respinsa ca:

a) nedepusa in termen, in situatia in care aceasta a fost depusa peste termenul prevazut de lege;

b) fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta, in situatia in care aceasta este formulata de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala;

c) fiind depusa de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, potrivit legii;

d) lipsita de interes, in situatia in care contestatorul nu demonstreaza ca a fost lezat in dreptul sau in interesul sau legitim;

Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ.

Comunicarea deciziei si calea de atac – art. 218 din Codul de procedura fiscala

Decizia de solutionare a contestatiei se comunica prin modalitatile de comunicare a actului administrativ fiscal prevazute de art. 44 din Codul de procedura fiscala.

Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor

Contestatiile formulate de contribuabilii care sunt incadrati in categoria marilor contribuabili si care ulterior depunerii contestatiei nu mai indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.

Contestatiile formulate de contribuabilii mici si mijlocii si care ulterior depunerii contestatiei indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.

Contestatiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestatiei isi schimba domiciliul fiscal in conditiile legii vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.

In situatiile in care procedura administrativa de solutionare a contestatiei a fost suspendata pana la solutionarea laturii penale, iar instanta judecatoreasca se pronunta definitiv, competenta de solutionare apartine organului de solutionare competent la data ramanerii definitive a hotararii instantei de judecata.

In situatiile in care instanta de judecata obliga definitiv la solutionarea pe fond a cauzei, competenta de solutionare apartine organului de solutionare competent la data ramanerii definitive a respectivei hotarari a instantei de judecata.

Prin hotarare definitiva, in sensul prezentelor instructiuni, se va intelege hotararea pronuntata de instanta de judecata pana la epuizarea cailor ordinare si extraordinare de atac, in conditiile legii.

Instructiuni privind indreptarea erorilor materiala din deciziile privind solutionarea contestatiilor

Procedura de efectuare a corectiei erorilor materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor cuprinde activitatile ce trebuie efectuate pentru corectarea erorilor materiale.

indreptarea erorilor materiale se va realiza cu respectarea prevederilor art. 48 din Codul de procedura fiscala.

Prin erori materiale se intelege orice greseli de redactare, omisiuni sau mentiuni gresite din actele administrative fiscale, cu exceptia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.

Erorile materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor pot fi indreptate de catre organul de solutionare a contestatiilor competent, la initiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, a contestatorului sau a oricarei persoane direct interesate (nu se aplica deciziilor de solutionare a contestatiilor pentru care s-au exercitat caile de atac prevazute de lege, iar solutia este definitiva.)

In situatia solicitarii de indreptare a unei erori materiale din decizia de solutionare a contestatiei de catre organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, contestator sau alta persoana direct interesata, organul de solutionare a contestatiei poate solicita si alte documente necesare justificarii erorilor.

Decizia de rectificare a actului care contine erori va avea acelasi numar de inregistrare, la care se adauga particular „bis” si va purta data emiterii efective.

Decizia de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale va fi comunicata atat organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, cat si contestatorului sau altor persoane direct interesate.

Instructiuni privind publicarea pe site a deciziilor de solutionare a contestatiilor

In cadrul Directiei generale de solutionare a contestatiilor, birourilor/serviciilor de solutionare contestatii din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice, toate deciziile emise in solutionarea contestatiilor si solutiile instantelor judecatoresti, dupa caz, dupa depersonalizarea lor, se transpun intr-un format lizibil pentru a fi postate pe site-ul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Depersonalizarea deciziilor emise in solutionarea contestatiilor se face prin eliminarea oricaror elemente care ar conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a functionarilor publici care au participat la redactarea si semnarea deciziei, precum si a denumirii directiilor de specialitate, in situatia in care acestea au fost invocate in cuprinsul deciziei.

In acelasi fel se va proceda si in cazul solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti.

Baza legala: OPANAF 2906/2014

Sursa: asistenta-contribuabili.ro

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 322 times, 1 visits today)

Cum poţi să infiintezi un PFA ?

Conform avocatnet.ro, regimul fiscal aplicabil persoanelor fizice autorizate (PFA) a fost modificat considerabil de la începutul anului, odată cu intrarea în vigoare a noului sistem fiscal. Totuşi, PFA rămâne una dintre formele de organizare cele mai întâlnite din România, în condiţiile în care înfiinţarea acesteia presupune costuri mai reduse, iar procedura înmatriculării nu este una tocmai complicată. În cele ce urmează vă prezentăm paşii ce trebuie urmaţi pentru a înfiinţa o PFA, dar şi taxele pe care trebuie să le achitaţi anul acesta, în conformitate cu prevederile din prezent.

Desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau cele familiale este reglementată în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, în vigoare de la 25 aprilie 2008.

Astfel, potrivit actului normativ, PFA este o persoană autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosindu-se, în principal, de forţa de muncă proprie. Pot deveni persoane fizice autorizate orice cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene, care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

De asemenea, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei PFA trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

Primii paşi pentru înmatricularea unui PFA

În conformitate cu normele în vigoare, persoanele fizice autorizate au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comertului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă, în original, şi achitarea taxei de registru la casierie, taxă care în prezent este de 72 de lei, fiind formată din: taxa de registru (45 de lei) şi un procent aplicat taxei de registru — 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin — prevăzute de Legea nr. 85/2014 (27 de lei).

Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), firma unui profesionist, persoană fizică autorizată, se compune din numele acestuia scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma „persoană fizică autorizată” sau PFA.

În ceea ce priveşte formularul utilizat pentru rezervarea denumirii, acesta poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei, disponibil aici. Odată ridicată dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.

Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o PFA trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.

Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al PFA, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată.

Important! În cazul în care sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de aprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social.

Acte necesare înregistrare PFA:

Pe lângă cererea de înregistrare, formular ce poate fi descărcat de aici, dosarul pentru constituirea unei PFA, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia persoana fizică autorizată îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:

  • dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei, despre care am vorbit anterior – original;
  • cartea de identitate sau paşaportul titularului PFA, în copie conformă cu originalul;
  • anexa 1 privind înregistrarea fiscală – formularul este disponibil aici;
  • documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată, aşa cum am precizat anterior;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
  • specimenul de semnătură al persoanei fizice autorizate – original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
  • după caz: – precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional al persoanei fizice autorizate (declaraţie etc.); – documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
  • documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.

Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.

În plus, potrivit legii, PFA are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de PFA, pe baza declaraţiei pe propria răspundere (un model găsiţi în fişierul ataşat acestui articol) şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei PFA poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, acesta reprezintă, potrivit OUG nr. 44/2008, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Practic, PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul său.

În ceea ce priveşte costurile de înfiinţare, acestea sunt mai mici decât în cazul înmatriculării, spre exemplu, a unei societăţi cu răspundere limitată. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul ONRC, titularul PFA trebuie să achite 144 de lei la casieriile Oficiului, dintre care 90 de lei reprezintă taxa de registru, iar 54 de lei un procent aplicat taxei de registru.

Cât despre soluționarea dosarului, această atribuţie revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal care poate dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate.

Dacă dosarul este complet şi cuprinde toate documentele solicitate, Oficiul Registrului Comerţului eliberează, de obicei, actele privind înmatricularea noii entităţi în termen de trei zile de la depunere.

Ce taxe şi contribuţii sociale plătesc în 2016 persoanele fizice autorizate?

Persoanele fizice autorizate trebuie sa plătească pentru veniturile pe care le realizează un impozit de 16%. Potrivit reglementărilor în vigoare, totalul veniturilor încasate reprezintă venitul brut. Din acestea se scad cheltuielile deductibile, determinând venitul net. Impozitul pe venit se calculează aplicând 16% la venitul net.

Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în baza unei decizii de impunere calculată pe baza veniturilor obținute în anul anterior sau pe baza veniturilor estimate în declarația 220 pentru firmele înființate în anul curent.

Pe lângă impozitul de 16%, contribuabilii care realizează venituri din activități independente mai datorează obligatoriu la stat și contribuții sociale pentru veniturile realizate: contribuția de asigurări sociale — CAS — și contribuția de asigurări sociale de sănătate — CASS –.

În ceea ce priveşte cota CAS pe care PFA o datorează la sistemul de pensii, aceasta se aplică din 2016 asupra venitului net obţinut, şi nu la o bază de calcul aleasă de contribuabil, aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului 2015.

Totuși, acest venit nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cum în 2016, câștigul salarial mediu brut este de 2.681 lei, baza de calcul pentru CAS nu poate fi mai mică de 938,35 lei.

Totodată, este important să precizăm că, în conformitate cu actualele prevederi, PFA poate opta între aplicarea cotei individuale de 10,5% sau a cotei integrale de 26,3%, opțiune care odată exercitată nu poate fi anulată în cursul anului respectiv, ci doar din anul următor.

Contribuția la pensii se plătește trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Practic, în fiecare trimestru se plătește anticipat suma 10,5% aplicată la 35% din valoarea salariului mediu brut, adică suma de 98 de lei. Regularizarea plății de CAS se face după ce PFA-ul depune declarația 200 privind venitul realizat în anul anterior.

De altfel, din 2016, PFA-urile datorează obligatoriu cota individuală CAS de 10,5% calculată la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate. Fac excepție PFA-urile care au realizat în anul anterior venituri sub valoarea de 35% din salariul mediu brut , adică sub suma de 938 de lei/lună.

De asemenea, prin intermediului formularului 600, ele pot alege să plătească cota integrală de 26,3% a contribuției la pensii, care conține și contribuția angajatorului, de 15,8%, asigurând practic un stagiu complet de cotizare pentru pensie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua contribuţie pe care persoanele fizice autorizate trebuie să o plătească, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%, baza de calcul diferă în funcție de modul de impunere a PFA – în sistem real sau pe baza normei de venit.

Astfel, pentru impunerea în sistem real baza de calcul este reprezentată de venitul net anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale (diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale).

În cazul impozitării la norma de venit baza de calcul este valoarea anuală a normei de venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară (care din 1 mai 2016 este de 1250 de lei), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.

Plata contribuțiilor la sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual. Astfel, în baza declarației de venit estimat (Formular 220) sau a declarației de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată.

Plată se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Totodată, pe lângă contribuţiile obligatorii, mai există și unele contribuții opționale, pentru care persoanele fizice autorizate pot să opteze. Este vorba despre contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale, precum și contribuția pentru concedii și indemnizații (FNUASS).

Spre exemplu, PFA poate alege să plătească FNUASS în cotă de 0,85% din veniturile supuse impozitului pe venit dacă dorește să beneficieze de indemnizații pentru concediile medicale.

Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că PFA-urile pot opta pentru plata taxei pe valoare adăugată (TVA). De altfel, atunci când PFA obţine venituri mai mari de 220.000 de lei, atunci aceasta este obligată să se înscrie ca plătitoare de TVA.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 48 times, 1 visits today)

Cum infiintam o Intreprindere Familiala?

Conform avocatnet.ro, atunci când un întreprinzător persoană fizică doreşte să desfăşoare o activitate economică alături de cel puţin un membru al familiei sale, acesta poate opta pentru înfiinţarea unei întreprinderi familiale (IF), o formă de organizare fără personalitate juridică. Totuşi, pentru a constitui o astfel de entitate, trebuie parcurse anumite etape şi trebuie respectate condiţiile prevăzute de normele în vigoare, cunoaşterea procedurii şi a aspectelor legislative fiind esenţială.

Desfăşurarea activităţilor economice de către titularii întreprinderilor familiale este reglementată în legislaţia autohtonă prin intermediul Ordonanţei de urgenţă nr. 44/2008, act normativ care stabileşte şi condiţiile în care funcţionează o persoană fizică autorizată (PFA) sau o întreprindere individuală (II)

Potrivit OUG amintite, o întreprindere familială, denumită anterior asociaţie familială, este acea întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa. Concret, membrii familiei pot fi soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, dar şi rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv.

Totuşi, dacă membrii unei astfel de entităţi trebuie să aibă cel puţin 16 ani, nu acelaşi lucru este valabil şi pentru titularul IF. Concret, acesta trebuie să aibă cel puţin 18 ani, condiţie prevăzută expres în actul normativ citat anterior şi întâlnită şi la constituirea unei PFA sau II. Pe lângă criteriul vârstei, reprezentantul IF, dar şi membrii acesteia, trebuie să fie cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene şi să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale sau altele de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

Nu în ultimul rând, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei IF trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

În ceea ce priveşte activităţile economice ale IF, acestea pot fi desfăşurate în toate domeniile, meseriile, ocupaţiile sau profesiile pe care legea nu le interzice în mod expres. Astfel, IF poate activa în agricultură, industrie, turism, construcţii, IT sau comerţ.

Intreprindere Familiala la Registrul Comerţului

Potrivit prevederilor cuprinse în OUG nr. 44/2008, întreprinzătorii persoane fizice titulari ai unei întreprinderi familiale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice. În cazul în care reprezentantul entităţii nu formulează o cerere în acest sens în termen de şapte zile de la încheierea acordului de constituire, acel document obligatoriu, încheiat de membrii familiei în formă scrisă, oricare membru al întreprinderii familiale poate să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, în termen de cel mult 15 zile de la încheierea acordului de constituire.

La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă (formularul este disponibil aici), în original, şi achitarea taxei de registru la casierie, taxă care în prezent este de 72 de lei, fiind formată din: taxa de registru (45 de lei) şi un procent aplicat taxei de registru — 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin — prevăzute de Legea nr. 85/2014 (27 de lei).

Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), activitatea unui profesionist, titular al unei întreprinderi familiale, se compune dinnumele familiei sau a reprezentantului acesteia, la care se adaugă sintagma „Întreprindere familială”.

Odată obţinută dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni şi va fi ataşată dosarului de înregistrare. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.

Apoi, reprezentatul IF trebuie să aibă un sediu profesional declarat, adică să facă dovada că deţine un sediu social. Acest lucru se face prin, ataşarea la dosarul de înregistrare, a documentului care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social, respectiv: contract de vânzare-cumpărare (dacă solicitantul este şi proprietarul imobilului unde este declarat sediul social) sau contract de comodat/închiriere, în cazul în care spaţiul este închiriat.

Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al unei IF, la fel ca în cazul unei PFA sau a unei II, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată. Dacă sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi deaprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social.

Acte necesare intreprindere familiala:

Pe lângă cererea de înregistrare, formular ce poate fi descărcat de aici, dosarul pentru constituirea unei IF, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia titularul îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:

  • dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei, prezentată anterior – original;
  • cartea de identitate sau paşaportul fiecărui membru, în copie conformă cu originalul;
  • anexa 1 privind înregistrarea fiscală – formularul este disponibil aici;
  • documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată, aşa cum deja am precizat;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
  • specimenul de semnătură al reprezentantului IF – original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
  • declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii (model 2 – original);
  • după caz:
    • precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional;
    • documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
  • documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.

Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.

Concret, pentru demonstrarea calificării, titularul întreprinderii familiale trebuie să fie pregătit să prezinte unul sau mai multe dintre următoarele documente:

  • diplomă;
  • certificatul sau adeverința prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
  • certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
  • certificatul de competență profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declarație de notorietate cu privirea la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localității respective în mod gratuit, în cazul meseriilor tradiționale artizanale);
  • atestatul de recunoaștere și/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
  • atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinatate, în afara sistemului de învăţământ;
  • orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

Alte aspecte importante despre activitatea IF

Aşa cum am specificat şi anterior, întreprinderea individuală este formată din doi sau mai mulţi membri au unei familii, neexistând în legislaţie o limită maximă a numărului acestora.

Conform normelor în vigoare, IF nu poate angaja terţe persoane cu contract de muncă, dar membrii acestei forme de organizare pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-au organizat întreprinderea familială.

De asemenea, membrii IF sunt asiguraţi în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte acordul de constituire, document obligatoriu de altfel, acesta trebuie încheiat în formă scrisă, ca o condiţie de validitate. Acordul va cuprinde numele şi prenumele membrilor, reprezentantul, data întocmirii, participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii, raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Totodată, potrivit OUG nr. 44/2008, va fi  desemnat un reprezentant al IF, împuternicit printr-o procură specială, care să gestioneze interesele noii entităţi.

Notă: Întreprinderea familială, prin reprezentantul său, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit.

Chiar dacă IF nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului şi nu are un patrimoniu propriu, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectaţiune. Aceste cuprinde, practic, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului titularului.

Astfel, membrii IF răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare stabilite în acordul de constituire.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188.Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 135 times, 2 visits today)

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro,atunci când trei sau mai multe persoane doresc să îşi ofere resursele materiale, cunoştinţele şi forţa de muncă pentru realizarea unor activităţi în interesul colectivităţii şi nu în scop personal patrimonial, acestea pot constitui o asociaţie. În materialul următor îţi prezentăm etapele ce trebuie parcurse pentru a înfiinţa o asociaţie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Acte necesare infiintare ONG

Regulile pentru înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor sunt incluse în prezent prinOrdonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ modificat în mai multe rânduri, inclusiv în 2016.

Potrivit documentului citat, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.

În ceea ce priveşte asociaţia, aceasta este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi constituită de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Practic, persoanele membre ale unei asociaţii oferă permanent resurse materiale, cunoştinţe şi forţă de muncă, iar principalul aport este de a susţine activităţile comunităţilor locale, regionale sau internaţionale, fără a urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit, producerea de profit.

Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei asociaţii priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Dacă până acum câteva săptămâni pentru a pune bazele unei asociaţii aveai nevoie de un patrimoniu iniţial în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, acum activul patrimonial nu poate fi mai mic de 200 de lei şi este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor, aşa cum stabileşte Legea nr. 46/2016, în vigoare de la începutul acestei luni.

Infiintare O.N.G. – Bucuresti

Pentru a înfiinţa o asociaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă, prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia.

Astfel, în vederea rezervării denumirii, este necesară completarea unei cereri (un model găsiţi în fişierul ataşat articolului) şi anexarea dovezii în original a achitării tarifului de 36 de lei (se achită la Trezorerie în contul bugetului de stat nr. 20A365000 – „Alte venituri”), aşa cum reiese din informaţiile publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei (MJ).

Cererea se depune la Registratura generală a ministerului (program: luni-vineri: 9.30 -12.00, 13.00 -16.00) ori se transmite prin poştă, termenul de soluţionare fiind de cinci zile de la data primirii cererii.

Potrivit normelor în vigoare, denumirea asociaţiei nu poate fi identică sau asemănătoare cu denumirea altei persoane juridice constituite conform prevederilor OG nr. 26/2000. Totodată, este interzisă utilizarea în denumirea asociaţiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice.

Notă: Rezervarea poate fi prelungită o singură dată, pentru o perioadă de trei luni, printr-o cerere de prelungire a rezervării formulată de solicitantul rezervării iniţiale, înregistrate la MJ până cel târziu la data expirării valabilităţii acesteia.

Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o asociaţie trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.

Important! În cazul în care sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de acordul vecinilor cu pereţi comuni şi al asociaţiei de locatari pentru stabilirea sediului social.

Model statut si act constitutiv O.N.G.

Aşa cum este precizat în OG nr. 26/2000, membrii asociaţi încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei, în formă autentică sau atestată de avocat. De altfel, cele două documente arată cum este organizată asociaţia, care este obiectul de activitate, detalii despre sediu, fondatori etc.

Concret, actul constitutiv al unei asociaţii se semnează de către toţi membrii asociaţi şi trebuie să cuprindă:

  • datele de identificare a membrilor asociaţi: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
  • exprimarea voinţei de asociere şi precizarea scopului propus;
  • denumirea asociaţiei;
  • sediul asociaţiei;
  • durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
  • patrimoniul iniţial al asociaţiei. Aşa cum am menţionat anterior, activul patrimonial nu poate fi mai mic de 200 lei şi este alcătuit din aportul în natură şi/sau în bani al asociaţilor. În cazul aportului în natură, constând în bunuri imobile, forma autentică a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie;
  • componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
  • persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice.

În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia ultimelor două elemente prezentate anterior. În plus, statutul trebuie să mai cuprindă:

  • precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;
  • modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
  • drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
  • categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
  • atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
  • destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei.

Odată întocmite aceste documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia noua asociaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, care va cuprinde următoarele documente:

  • actul constitutiv şi statutul;
  • dovada disponibilităţii denumirii, eliberată de MJ;
  • dovada patrimoniului iniţial al asociaţiei – cel puţin 200 de lei, făcută printr-un extras de cont de la banca unde patrimoniul iniţial a fost depus;
  • chitanţa care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei – aceasta se face la CEC sau la Administraţia Finanţelor Publice pe raza căreia se află judecătoria;
  • copii ale cărţilor de identitate ale membrilor asociaţi;
  • cazierele fiscale ale asociaţilor;
  • o cerere tip adresată preşedintelui judecatoriei pe raza căreia se află sediul, în care se solicită “acordarea personalităţii juridice şi înscrierea asociaţiei în registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Cererea de înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul poate fi depusă de oricare dintre membrii asociaţi, în baza unei împuterniciri, şi va fi însoţită de următoarele documente:

  • actul constitutiv:
  • statutul asociaţiei;
  • actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
  • dovada disponibilităţii denumirii eliberată de MJ sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

În termen de trei zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor amintite anterior, judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. La cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia i se va oferi un certificat de înscriere, care va cuprinde: denumirea asociaţiei, sediul acesteia, durata de funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. De altfel, certificatul de înscriere este cel care face dovada personalităţii juridice în relaţiile cu terţii.

Notă: Potrivit OG nr. 26/2000, încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai apelului. Termenul de apel este de cinci zile şi curge de la data pronunţării, pentru cei care au fost prezenţi, şi de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, dosarul pentru obţinerea CIF-ului, care se depune la registratura ANAF, va cuprinde următoarele documente:

  • statut (copie);
  • act consitutiv (copie);
  • încheierea judecătoarească (copie);
  • certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie);
  • timbru fiscal de trei lei;
  • două formulare 010 completate („Declaraţie de înregistrare fiscală/ Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”).
  • Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele: