Studenţii care vor să-şi deschidă o afacere vor putea înfiinţa gratuit PFA sau II

Studenţii care vor să-şi facă o afacere proprie vor fi scutiţi de plata taxelor pentru înregistrarea şi autorizarea ca persoană fizică autorizată (PFA) sau întreprindere individuală (II), potrivit unui act normativ publicat recent în Monitorul Oficial. Totuşi, pentru a beneficia de gratuitate, tinerii antreprenori vor trebui să îndeplinească anumite condiţii.

Prevederile potrivit cărora studenţii care vor să înfiinţeze o afacere proprie nu vor fi nevoiţi să plătească taxele pentru operaţiunile de înregistrare şi autorizare a unei PFA sau a unei II sunt cuprinse Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, act normativ publicat miercuri în Monitorul Oficial şi care va intra în vigoare pe 17 ianuarie 2017.

În plus, documentul citat stabileşte că studenţii vor beneficia de consiliere gratuită din partea reprezentanţilor Registrului Comerţului, urmând a fi exceptaţi de la plata tarifelor pentru serviciile de asistenţă prestate de oficiile de pe lângă tribunale.

„Studenții care vor să înființeze o afacere proprie sunt scutiți de la plata taxelor pentru operațiunile de înregistrare și autorizare a unei PFA sau unei întreprinderi individuale prin oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale, precum și de la plata tarifelor pentru serviciile de asistență prestate de aceste oficii”, se precizează în documentul indicat. 

Referitor la condiţiile pe care vor trebui să le îndeplinească studenții care vor obține calitatea de titular PFA sau II, acestea sunt în număr de trei, astfel:

  • să urmeze cursurile unei instituții acreditate de învățământ superior;
  • să fie cel puțin în al doilea an de studiu și să fi promovat, la data solicitării, toate cerințele programei de învățământ a senatului instituției;
  • să aibă o vârstă sub 30 de ani.

În acest sens, la depunerea cererii de înregistrare și autorizare a funcționării PFA sau II, studenții vor avea nevoie de un document emis de instituția de învățământ superior. Este vorba, mai exact, de un act din care să reiasă că studenții urmează cursurile unei instituții acreditate de învățământ superior, că sunt cel puțin în anul II de studii și că au promovat toate cerințele programei de învățământ.Sursa.

(Visited 24 times, 1 visits today)

Schimbarea formei juridice a unei societati comerciale la Registrul Comertului

O firma isi poata schimba forma juridica, dupa cum prevede legislatia in vigoare. Insa pentru acest lucru va trebui sa inregistreze modificarea la Registrul Comertului.

Schimbarea formei juridice a unei firme nu atrage crearea unei persoane juridice noi, se subliniaza in Legea societatilor nr. 31/1990. De exemplu, persoana juridica existenta isi poate schimba forma din societate cu raspundere limitata in societate pe actiuni si invers.

Oricare ar fi varianta pentru care persoana juridica opteaza, actul constitutiv al firmei va trebui modificat. In plus, acest document impreuna cu alte acte vor trebuie depuse la Registrul Comertului pentru inregistrarea modificarilor.

Ce documente trebuie depuse la Registrul Comertului?

Potrivit informatiilor publicate pe site-ul ONRC, persoanele juridice care vor sa isi schimbe forma trebuie sa depuna la Registrul Comertului un dosar ce va contine mai multe documente.

In primul rand, trebuie depusa o cerere de inregistrare, in original, precum si actul modificator al actului constitutiv, adica hotararea adunarii generale a asociatilor/actionarilor sau decizia asociatului unic original.

Hotararea AGA/decizia asociatului unic va cuprinde urmatoarele informatii:

  • antetul firmei,
  • numar si data,
  • semnaturile persoanelor abilitate;
  • in cazul in care actul modificator este un act aditional in forma autentica, nu se va mai depune si hotararea adunarii generale in baza careia acesta a fost incheiat. In preambul se va preciza modul de convocare AGA, precum si indeplinirea conditiilor de validitate a hotararii, conform dispozitiilor legale sau statutare.

ONRC informeaza ca actul modificator poate fi autentificat de notarul public/poate fi atestat de avocat in conditiile Legii nr. 51/1995, poate contine darea de data certa a notarului public sau a serviciului de asistenta din cadrul registrului comertului sau poate fi incheiat sub semnatura privata.

In acelasi timp, pentru schimbarea formei juridice este necesar si actul constitutiv, corespunzator noii forme juridice de societate, in original, precum si certificatul de inregistrare, tot in original, se mentioneaza pe site-ul ONRC.

In cazurile in care situatia o cere, persoanele juridice trebuie sa depuna la Registrul Comertului si urmatoarele documente:

  • dovezile privind efectuarea varsamintelor noilor aporturi pentru majorarea capitalului social, in copii (de exemplu, foaie de varsamant, ordin de plata, chitanta CEC, titlul de proprietate, titlurile de creanta, bilantul contabil);
  • declaratia-tip pe propria raspundere semnata de asociati sau de administratori din care sa rezulte, dupa caz, ca:
    • persoana juridica nu desfasoara, la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora, activitatile declarate, o perioada de maximum 3 ani;
    • persoana juridica indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii pentru activitatile precizate in declaratia-tip;
    • alte avize prealabile prevazute de legile speciale, in copii;
    • imputernicire speciala (in forma autentica), avocatiala sau delegatie pentru persoanele desemnate sa indeplineasca formalitatile legale (original).

Ce tarife se percep pentru schimbarea formei juridice?

Persoanele juridice care isi schimba forma trebuie sa faca dovada achitarii unor taxe la Registrul Comertului. Conform informatiilor ONRC, acestea trebuie sa plateasca taxele de registru, in valoare de 250 lei.

De asemenea, mai trebuie sa achite inca 150 lei, reprezentand un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare si 10% Fondul de buletin prevazute de Legea nr. 85/2014.

In plus, ONRC mentioneaza si o taxa de 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe baza declaratiei pe proprie raspundere (45 lei taxa de registru, plus 27 lei reprezentand un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare si 10% Fondul de buletin prevazute de Legea nr. 85/2014).

La toate acestea se adauga tariful de publicare in Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Taxele pot fi achitate in numerar sau cu card bancar la casieriile registrului comertului, precum si cu mandat postal, ordin de plata.

Odata achitate aceste taxe, chitantele si documentele mentionate anterior vor fi numerotate si incluse intr-un dosar cu sina, pe care persoanele juridice il vor depune direct la registrul comertului, prin posta, cu scrisoare cu valoare declarata si confirmare de primire sau prin mijloace electronice.

Atentie! Cererea transmisa in forma electronica va avea incorporata, atasata sau logic asociata semnatura electronica extinsa.

Solutionarea cererii revine in competenta directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal si/sau persoanei sau persoanelor desemnate care poate/pot dispune administrarea si a altor acte doveditoare decat cele enumerate, se precizeaza pe site-ul ONRC.

Sursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_38886/Schimbarea-formei-juridice-a-unei-societati-comerciale-Ce-formalitati-aveti-de-indeplinit-la-Registrul-Comertului.html

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 238 times, 1 visits today)

Procedura infiintare fundatie non-profit

Conform Avocatnet.ro, atunci când una sau mai multe persoane doresc să desfăşoare acţiuni de interes general sau comunitar, acestea au varianta constituirii unei fundaţii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Din cele ce urmează poţi afla etapele ce trebuie parcurse pentru a înfiinţa o fundaţie, care este o entitate fără scop patrimonial.

Prevederile privind înfiinţarea şi funcţionarea fundaţiilor sunt incluse în prezent înOrdonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ în vigoare de la 30 aprilie 2000 şi care a fost modificat în mai multe rânduri de-a lungul anilor, inclusiv în 2016.

De altfel, aşa cum stabileşte documentul menţionat, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.

În ceea ce priveşte fundaţia, aceasta este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi înfiinţată de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.

Cu alte cuvinte, scopul unei fundaţii trebuie să fie bine determinat, să servească interesului general sau al unei comunităţi, fără a se urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit, producerea de profit.

Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei fundaţii priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Concret, pentru a înfiinţa o fundaţie, este nevoie de un patrimoniu destul de mare, mai exact în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei. Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, stabileşte OG nr. 26/2000.

Totuşi, legislaţia în vigoare reglementează şi o situaţie în care activul patrimonial iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie. Mai exact, vizate de această prevedere sunt fundaţiile al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă.

Etapele înfiinţării unei fundaţii

Pentru a înfiinţa o fundaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă, prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia.

Astfel, în vederea rezervării denumirii, este necesară completarea unei cereri  şi anexarea dovezii în original a achitării tarifului de 36 de lei (se achită la Trezorerie în contul bugetului de stat nr. 20A365000 – „Alte venituri”), aşa cum reiese din informaţiile publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei (MJ).

Cererea se depune la Registratura generală a ministerului (program: luni-vineri: 9.30 -12.00, 13.00 -16.00) ori se transmite prin poştă, termenul de soluţionare fiind de cinci zile de la data primirii cererii.

Potrivit normelor în vigoare, denumirea fundaţiei nu poate fi identică sau asemănătoare cu denumirea altei persoane juridice constituite conform prevederilor OG nr. 26/2000. Totodată, este interzisă utilizarea în denumirea entităţii a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice.

Notă: Rezervarea poate fi prelungită o singură dată, pentru o perioadă de trei luni, printr-o cerere de prelungire a rezervării formulată de solicitantul rezervării iniţiale, înregistrate la MJ până cel târziu la data expirării valabilităţii acesteia.

Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o fundaţie trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi, ca în cazul unei firme: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.

Important! În cazul în care sediul social al viitoarei entităţi va fi stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de acordul vecinilor cu pereţi comuni şi al asociaţiei de locatari pentru stabilirea sediului social.

Conţinutul şi întocmirea actului constitutiv şi statutului

Aşa cum este precizat în OG nr. 26/2000, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Actul constitutiv al unei fundaţii trebuie semnat de către fondator(i) şi va cuprinde următoarele informaţii, menţionate expres de actul normativ citat:

  • datele de identificare ale fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
  • scopul fundaţiei;
  • denumirea fundaţiei;
  • sediul fundaţiei;
  • durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
  • patrimoniul iniţial al fundaţiei;
  • componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
  • persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;

În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia ultimelor două elemente prezentate anterior. În plus, statutul trebuie să mai cuprindă:

  • precizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei;
  • categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
  • atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
  • procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
  • destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei.

Odată întocmite aceste documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia noua fundaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, care va cuprinde următoarele documente:

  • actul constitutiv şi statutul;
  • dovada disponibilităţii denumirii, valabilă, emisă de către Serviciul comunicare şi relaţii publice din cadrul MJ;
  • dovada patrimoniului iniţial al asociaţiei – de 100 de ori salariul minim brut pe economie;
  • chitanţa care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de lei – aceasta se face la CEC sau la Administraţia Finanţelor Publice pe raza căreia se află judecătoria;
  • copii ale cărţilor de identitate ale membrilor fondatori;
  • cazierele fiscale ale fondatorilor;
  • o cerere-tip adresată preşedintelui judecătoriei pe raza căreia se află sediul, în care se solicită “acordarea personalităţii juridice şi înscrierea fundaţiei în registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial”.

Cererea de înscriere a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul poate fi depusă de oricare dintre membrii asociaţi, în baza unei împuterniciri, şi va fi însoţită de următoarele documente:

  • actul constitutiv:
  • statutul fundaţiei;
  • actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
  • dovada disponibilităţii denumirii eliberată de MJ sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

Potrivit legislaţiei în vigoare, fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul.

În altă ordine de idei, după înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor (care au aceleaşi drepturi) nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.

Relaţia cu Fiscul

Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, dosarul pentru obţinerea CIF-ului, care se depune la registratura ANAF, va cuprinde următoarele documente:

  • statut (copie);
  • act consitutiv (copie);
  • încheierea judecătoarească (copie);
  • certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie);
  • timbru fiscal de trei lei;
  • două formulare 010 completate („Declaraţie de înregistrare fiscală/ Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”).

În ceea ce priveşte organele fundaţiei, acestea sunt consiliul director şi cenzorul sau comisia de cenzori, dacă este cazul. Potrivit OG nr. 26/2000, Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia, care asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând următoarele atribuţii:

  • stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
  • aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
  • alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
  • înfiinţarea de filiale;
  • încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
  • executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
  • aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
  • modificarea statutului fundaţiei;
  • îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.

De asemenea, Consiliul director trebuie să fie format din cel puţin trei membri, desemnaţi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaţiei. Cât despre comisia de cenzori, aceasta trebuie să fie alcătuită dintr-un număr impar de membri.

Nu în ultimul rând, normele în vigoare prevăd şi posibilitatea schimbării scopului fundaţiei. Astfel, aceasta se poate face numai de către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaţă. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, schimbarea scopului fundaţiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 101 times, 1 visits today)

Cum se majoreaza capitalul social la SRL?

Conform avocatnet.ro, majorarea capitalului social este o practică uzuală a societăților comerciale, înregistrată destul de des la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC) . Așa cum prevăd reglementările în vigoare, această mențiune poate fi efectuată în cazul societăților cu răspundere limitată, societăților pe acțiuni, în cazul societăților listate la bursă ori în situația în care aceasta se face prin aportul unor imobile terenuri sau bunuri mobile.

Actul normativ prevede că, atât în cazul societăților pe acțiuni (SA), cât și în cazul societăților cu răspundere limitată (SRL), capitalul social se poate majora prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură. Acţiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, precum şi a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

Cât privește mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, conform Legii societăților, aceasta „poate fi hotărâtă numai cu votul tuturor acționarilor, în afară de cazul când este realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune”.

Procedura în cazul societăților pe acțiuni este mai stufoasă, iar legea în vigoare stipulează că, în acest caz, majorarea capitalului social poate fi făcută cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii.

Prin urmare, la art. 212 din legea aflată în vigoare se precizează că, în caz de subscripție publică, prospectul, prospectul de emisiune, purtând semnăturile autentice a doi dintre membrii consiliului de administrație, respectiv dintre membrii directoratului, va fi depus la registrul comerțului și va cuprinde:

  • data și numărul înmatriculării societății în registrul comerțului;
  • denumirea și sediul societății;
  • capitalul social subscris și vărsat;
  • numele și prenumele administratorilor, respectiv ale membrilor diectoratului și consiliului de supraveghere, cenzorilor sau, după caz, auditorului financiar și domiciliul lor;
  • ultima situație financiară aprobată, raportul cenzorilor sau raportul auditorilor financiari;
  • dividendele plătite în ultimii cinci ani sau de la constituire, dacă, de la această dată, au trecut mai puțin de cinci ani;
  • obligațiunile emise de societate;
  • hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acțiuni, valoarea totală a acestora, numărul și valoarea lor nominală, felul lor, relații privitoare la aporturi, altele decât în numerar, și avantajele acordate acestora, precum și data de la care se vor plăti dividendele.

În cazul majorării capitalului social al unei societăți prin ofertă publică de valori mobiliareși/sau prin acordarea posibilității acționarilor de a-și tranzacționa drepturile de preferință pe piața de capital, această operațiune se va face în conformitate cu legislația specifică pieței de capital.

Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experţi pentru evaluarea acestor aporturi, în condiţiile art. 38 şi 39 din Legea societăților.

Răspunderea în solidar la majorarea capitalului social

Răspunderea în cazul majorării capitalului social prin ofertă publică a fost stabilită de Legea 441/2006. Astfel, administratorii, respectiv membrii directoratului, sunt solidar răspunzători pentru exactitatea celor arătate în prospectul de emisiune, în publicaţiile făcute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comerţului, în conformitate cu prevederile legislaţiei privind piaţa de capital.

Important! La majorarea capitalului social nu sunt acceptate aporturi în creanţe.

Potrivit art. 84 din Legea societăților, asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse. Dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor.

Trebuie spus și că legea stipulează ca în cazul în care majorarea capitalului social este„efectuată pentru realizarea unei fuziuni sau divizări şi pentru efectuarea, dacă este cazul, a plăţilor în numerar către acţionarii/asociaţii societăţii absorbite sau divizate, nu este necesară întocmirea raportului prevăzut la alin. (1) (art. 215, despre evaluarea aporturilor în natură – n. red.), dacă proiectul de fuziune sau divizare a fost supus examinării unui expert independent”.

Decizia de majorare a capitalului se publică în Monitorul Oficial

După depunerea raportului de expertiză și în baza concluziilor experților, adunarea generală extraordinară poate hotărî majorarea capitalului social. Hotărârea adunării generale trebuie să cuprindă descrierea aporturilor în natură, numele persoanelor ce le efectuează şi numărul acţiunilor ce se vor emite în schimb. Conform legii, acţiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere, în primul rând acţionarilor existenţi, proporţional cu numărul acţiunilor pe care le posedă.

Exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în cadrul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administraţie, respectiv directorat, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen. În toate situaţiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinţă nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de administraţie/directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. După expirarea acestui termen, acţiunile vor putea fi oferite spre subscriere publicului. De aceea, stipulează legea, orice majorare a capitalului social efectuată fără a fi publicată în prealabil în Monitor este anulabilă.

Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării.

Acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii, în proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult trei ani de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale. Tot în cel mult trei ani vor trebui plătite acţiunile emise în schimbul aporturilor în natură.

Ce conține dosarul care se depune la Registrul Comerțului

Asociații sau administratorii trebuie să depună la Registrul Comerțului o serie de acte pentru înregistrarea mențiunii privind majorarea capitalului social al unei societăți. Dosarul trebuie să conțină:

  • cererea de înregistrare, în original;
  • actul care modifică actul constitutiv, în original;
  • dovada dreptului de proprietate al asociatului/acționarului/membrului persoanei juridice asupra aportului în natură (fotocopie certificată). Dacă aportul reprezintă un imobil, se atașează și extrasul de carte funciară în original. Pentru aporturile în numerar este necesară foaia de vărsământ, ordin de plată sau chitanța CEC. Iar pentru aporturile în natură subscrise la capitalul social trebuie depus la dosar titlul de proprietate, inclusiv certificatul de sarcini al bunurilor. În cazul unei SRL cu asociat unic se atașează și raportul de evaluare a bunurilor, întocmit de persoane autorizate;
  • raportul de evaluare întocmit de expertul desemnat de directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana sau persoanele desemnate, în original. În cazul SRL-urilor constituite cu asociat unic, dacă există aporturi în natură, se solicită în prealabil numirea de către directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana sau persoanele desemnate a unui expert contabil pentru evaluarea acestora. În acest caz, se plătește taxa de registru;
  • un document important ce trebuie depus la dosar este cel cu care se face dovada efectuării vărsămintelor aporturilor la capitalul social (fotocopii). Pentru aporturile în numerar se depune foaia de vărsământ, ordin de plată, chitanță CEC etc. Pentru aporturile în natură, dosarul va conține titlul de proprietate din care să rezulte că asociaţii/acţionarii sunt titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor în natură aportate la capitalul social şi raportul de expertiză privind evaluarea aporturilor în natură, întocmit de către persoanele autorizate (fotocopii). În cazul aporturilor în creanțe lichide și exigibile, deținute de asociați sau acționari, constituite prin subscriere integrală și simultană: titlurile de creanță, raportul de expertiză, raportul administratorilor și cenzorilor. Pentru majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune se mai depun: bilanţul contabil sau, după caz, balanţa contabilă de verificare certificate către persoanele autorizate, potrivit legii, iar în cazul SA şi SCA raportul cenzorilor şi administratorilor;
  • actul constitutiv actualizat este un document obligatoriu ce trebuie depus la dosar în cazul unei majorări de capital;
  • prospectul de emisiune având semnăturile a doi dintre administratori, respectiv a doi membri ai directoratului, în caz de subscripție publică (în fotocopie). În cazul societăților reglementate de legislația pieței de capital prospectul de emisie va fi avizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în formă autentică. Despre acest prospect, găsiți mai multe detalii pe site-ul ONRC.

Nu uitați de dovezile privind taxele legale. Trebuie plătită o taxă de registru, în valoare de220 de lei și o altă taxă de 132 de lei, care reprezintă un procent aplicat taxei de registru, 50% Fondul de lichidare și 10% Fondul de buletin, conform Legii nr. 85/2014.

De asemenea, mai trebuie achitat și tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Cazuri particulare

În cazul majorării capitalului social al unei societăți se întâlnesc și unele cazuri particulare. Dacă este cazul, în astfel de situații, dosarul depus la ONRC va conține și alte documente, după cum urmează:

  • hotărârea adunării generale a acţionarilor prin care se limitează sau se ridică dreptul de preferinţă, pentru publicare în Monitorul Oficial şi menţionare în registrul comerţului;
  • decizia consiliului de administraţie/directoratului de restrângere sau ridicare a dreptului de preferinţă al acţionarilor existenţi, pentru publicare în Monitorul Oficial;
  • în cazul majorării capitalului social prin ofertă publică primară sau pe bază de prospect de subscriere simplificat, dovada notificării adresate de societate Autorității de Supraveghere Financiară cu privire la rezultatele ofertei publice. Dacă majorarea capitalului social se face prin subscripție publică, în prealabil, se vor depunne documentele prevăzute de art. 212 alin. (2) din legea societăților comerciale;
  • situaţiile financiare şi balanţa în cazul majorării capitalului social prin încorporarea rezervelor/beneficiilor/primelor de emisiune (fotocopie);
  • actul doveditor al creanţei, situaţiile financiare şi balanţa, după caz, în situaţia în care majorarea capitalului social se efectuează prin conversia unor creanţe certe, lichide şi exigibile asupra societăţii (fotocopie);
  • dovezile privind emiterea, subscrierea şi plata obligaţiunilor, hotărârea adunării generale privind emiterea de obligaţiuni convertibile în acţiuni şi hotărârea corespunzătoare a adunării generale a obligatarilor, în cazul în care majorarea capitalului social se efectuează prin conversia obligaţiunilor în acţiuni;
  • declaraţii pe proprie răspundere date de către noii asociaţi care prin majorare au dobândit părţi sociale din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile legale pentru deţinerea acestor calităţi (în original);
  • declaraţia autentică pe propria răspundere a persoanei fizice cetăţean străin în nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice străine care nu este înregistrată fiscal în România din care să rezulte că nu are datorii fiscale (în original şi, după caz, traducerea făcută de o persoană autorizată, legalizată la un notar, pentru asociaţii care intră în societate;
  • certificat, original sau copie certificată şi traducerea realizată de un traducător autorizat a cărui semnătură să fie legalizată de un notar public, de la registrul în care este înmatriculată persoana juridică din străinătate, care să ateste existenţa acesteia;
  • avizele prealabile prevăzute de legile speciale (în original);
  • împuternicire specială (în formă autentică), avocaţială sau delegaţie pentru persoanele desemnate să îndeplinească formalităţile legale (în original).

Important! Potrivit datelor furnizate de registrul comerțului, societățile coperative și cooperativele agricole care vor să-și majoreze capitalul social vor înregistra mențiunea în Registrul comerțului. Modificarea va fi publicată în Monitorul Oficial numai dacă este cazul și atunci când prevede legea, la cererea reprezentanților legali sau împuterniciților acestora. Altfel, soluționarea cererii revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei care poate dispune administrarea altor acte decât cele enumerate.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 138 times, 1 visits today)

Cum se infiinteaza o intreprindere individuala?

Conform avocatnet.ro, intreprinderea individuală  este o formă de activitate economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, iar printre avantajele înfiinţării unei astfel de entităţi se numără costurile mai mici la constituire. Pe de altă parte, II este o extensie a activităţii titularului, astfel încât acesta poate răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere. În materialul de faţă îţi prezentăm ce etape trebuie să parcurgi pentru a înfiinţa o astfel de formă de organizare, dar şi care este regimul fiscal al acesteia în 2016.

Întreprinderea individuală este forma de activitate economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. De altfel, desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale este reglementată în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, acelaşi act normativ care guvernează şi activitatea persoanelor fizice autorizate (PFA).

De altfel, o astfel de formă de activitate reprezintă o „extensie” a personalităţii titularului (o extensie profesională), iar activitatea sa economică este desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzatorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit actului normativ citat, pot deveni titulari ai unei întreprinderi individuale orice cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene, care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

De asemenea, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei II trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

Paşii pentru înfiinţarea unei intreprinderi individuale

Conform normelor în vigoare, întreprinzătorii persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice.

Pentru a înființa o întreprindere individuală, viitorul titular trebuie să întocmească documentația necesară pe care să o depună la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (ORCT) în raza căruia acesta își stabilește sediul profesional, la ghișeu, prin corespondență sau prin biroul de asistență și reprezentare din cadrul primăriilor.

Prima etapă în procedura de înfiinţare o reprezintă, la fel ca în cazul altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, rezervarea denumirii, prin depunerea la ORCT a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă (original), completată cu cel puţin trei denumiri, în ordinea preferinţelor şi achitarea taxei de registru, al cărei cuantum actual este de 72 de lei.

Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), activitatea unui profesionist, titular al unei întreprinderi individuale, se compune din numele titularului întreprinderii, scris în întregime, sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma „întreprindere individuală„.

În ceea ce priveşte formularul utilizat pentru rezervarea denumirii, acesta poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei. Odată ridicată dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.

A doua şi ultima etapă a înfiinţării întreprinderii individuale constă în înregistrarea efectivă la Registrul Comerţului a cererii de înregistrare şi autorizare a funcţionarii (formular disponibil aici), împreună cu dosarul cuprinzând toate actele necesare pentru înfiinţarea acesteia, după cum urmează:

  • cererea de înregistrare (original);
  • dovada verificării disponibilității și rezervării firmei (original);
  • cartea de identitate sau pașaportul titularilor întreprinderii individuale, în copie conformă cu originalul;
  • documente care atestă drepturile de folosință asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinației imobilelor colective cu regim de locuință, prevăzut de Legea nr. 230/2007 (completat pe formular-tip, original).
  • specimenul de semnătură al întreprinzătorului persoană fizică titulară a întreprinderii individuale (original); specimenul de semnătura al întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale se depune la ORCT odată cu cererea de înregistrare și poate fi dat în fața notarului public, în formă legalizată, ori în fața directorului ORCT sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura;
  • declarația pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii (completat formular-tip, original);
  • dacă este cazul:
    • precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înțelege să afecteze folosința spațiului în vederea stabilirii sediului profesional al întreprinderii individuale (declarație etc.);
    • documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declarație pe proprie răspundere);
  • dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: taxele de registru.

Aşadar, persoanele care doresc să înfiinţeze o II trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.

Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al unei II, la fel ca în cazul unei PFA sau a unei întreprinderi familiale, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată. În plus, pe lângă aceste documente, titularul trebuie să depună la Registrul Comerțului și acte care să ateste pregătirea profesională sau, după caz, experiența profesională (fotocopii certificate olograf), pentru a demonstra calificarea în domeniul de activitate ales.

Concret, pentru demonstrarea calificării, titularul întreprinderii individuale trebuie să fie pregătit să prezinte unul sau mai multe dintre următoarele documente:

  • diplomă;
  • certificatul sau adeverința prin care se dovedește absolvirea unei instituții de învățământ;
  • certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condițiile legii în vigoare la data eliberării acestuia;
  • certificatul de competență profesională (cartea de meșteșugar, carnetul de muncă al solicitantului, declarație de notorietate cu privirea la abilitatea de a desfășura activitatea pentru care se solicită autorizarea, eliberată de primarul localității respective în mod gratuit, în cazul meseriilor tradiționale artizanale);
  • atestatul de recunoaștere și/sau echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
  • atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinatate, în afara sistemului de învăţământ;
  • orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.

În plus, potrivit legii, II are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de această întreprindere, pe baza declaraţiei pe propria răspundere (un model găsiţi în fişierul ataşat acestui articol) şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei II poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, acesta reprezintă, potrivit OUG nr. 44/2008, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Practic, II răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul său.

Durata şi costurile înfiinţării unei intreprinderi individuale

În ceea ce priveşte costurile de înfiinţare, acestea sunt mai mici decât în cazul înmatriculării, spre exemplu, a unei societăţi cu răspundere limitată. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul ONRC, titularul II trebuie să achite 144 de lei la casieriile Oficiului, dintre care 90 de lei reprezintă taxa de registru, iar 54 de lei – un procent aplicat taxei de registru.

Desigur, acestora li se adaugă suma de 72 de lei, plătită pentru rezervarea denumirii noii entităţi, dar şi costurile cu copiile legalizate, copiile xerox ale documentelor ataşate la dosar şi, dacă este cazul, costurile privind specimenul de semnătură.

Vă reamintim că, în conformitate cu normele în vigoare, specimenul de semnătură al titularului întreprinderii individuale se depune la oficiul registrului comerţului odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.

Notă: Dacă titularul întreprinderii individuale este cetăţean străin, acesta trebuie să achite şi taxele privind echivalarea studiilor de către autorităţile române.

Cât despre soluționarea dosarului, această atribuţie revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, care poate dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate. Dacă dosarul este complet şi cuprinde toate documentele solicitate, Oficiul Registrului Comerţului eliberează, de obicei, actele privind înmatricularea noii entităţi în termen de trei zile de la depunere.

Intreprinderea individuala nu poate răspunde penal în calitate de persoană juridică

Aşa cum am precizat anterior, II nu are personalitate juridică, ceea ce înseamnă, automat, că nu poate răspunde penal în această calitate. De altfel, acest aspect a fost lămurit la începutul anului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) printr-o decizie publicată în februarie în Monitorul Oficial.

(…) Întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condițiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi și obligații proprii în condițiile prevăzute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condițiile prevăzute de art. 135 din Codul penal„, este precizat în decizia Curţii.

Prin urmare, întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, fiind o formă de organizare desfăşurată pe riscul întreprinzătorului persoană fizică. Astfel, acesta din urmă este subiectul de drept în relaţiile cu terţii, el răspunzând pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.

Cu alte cuvinte, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere, dacă patrimoniul de afectaţiune nu este suficient pentru acoperirea debitelor, aspect pe care l-am menţionat şi anterior.

Titularul unei II nu se poate angaja singur. Ce alternative are?

Cum întreprinderea individuală nu are personalitate juridică distinctă de persoana fizică ce a creat-o, această formă de activitate reprezentând practic o extensie profesională a titularului, rezultă că acesta din urmă nu se poate angaja singur.

Totuşi, întreprinzătorul titular al unei II îşi poate angaja soţul/soţia ori copiii. Mai precis, întreprinderile individuale pot angaja, în baza legii, la fel cum o face, spre exemplu, o societate.

În acest caz, II trebuie să se înregistreze pentru a putea opera în Registrul electronic de evidenţă a salariaţilor (Revisal/Reges), să respecte prevederile Codului muncii şi ale legislaţiei muncii privind angajarea sau să întocmească un Regulament intern, în conformitate cu normele în vigoare.

Prin urmare, o II poate acorda salariaţilor ei tichete de masă, vouchere de vacanţă (caz în care e nevoie de un buget de venituri şi cheltuieli) sau tichete cadou.

Ce taxe şi contribuţii sociale plătesc anul acesta titularii II?

Titularul unei întreprinderi individuale datorează statului atât impozit pe venit, cât şi contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii şi la cel de sănătate. În plus, dacă întreprinderea individuală are angajaţi cu contract individual de muncă, atunci trebuie plătite impozite şi contribuţii şi pentru aceştia.

Concret, titularul unei II trebuie să plătească pentru veniturile pe care le realizează un impozit de 16%. Potrivit reglementărilor în vigoare, totalul veniturilor încasate reprezintă venitul brut. Din acestea se scad cheltuielile deductibile, determinând venitul net. Impozitul pe venit se calculează aplicând 16% la venitul net.

Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în baza unei decizii de impunere calculată pe baza veniturilor obținute în anul anterior sau pe baza veniturilor estimate în declarația 220 pentru firmele înființate în anul curent.

Pe lângă impozitul de 16%, contribuabilii care realizează venituri din activități independente mai datorează obligatoriu la stat și contribuții sociale pentru veniturile realizate: contribuția de asigurări sociale — CAS — și contribuția de asigurări sociale de sănătate — CASS –.

În ceea ce priveşte cota CAS pe care II o datorează la sistemul de pensii, aceasta se aplică din 2016 asupra venitului net obţinut, nu la o bază de calcul aleasă de contribuabil, aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului 2015. Totuși, acest venit nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cum în 2016 câștigul salarial mediu brut este de 2.681 lei, baza de calcul pentru CAS nu poate fi mai mică de 938,35 lei.

Totodată, este important să precizăm că, în conformitate cu actualele prevederi, se poate opta între aplicarea cotei individuale de 10,5% sau a cotei integrale de 26,3%, opțiune care, odată exercitată, nu poate fi anulată în cursul anului respectiv, ci doar din anul următor.

Contribuția la pensii se plătește trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, iar regularizarea plății de CAS se face după ce titularul depune declarația 200 privind venitul realizat în anul anterior.

Dacă titularul II optează pentru o contribuție la pensii de 10,5%, atunci acesta va plăti la pensie cel puţin 98 de lei lunar (35% x 2.681 lei x 10,5%), ceea ce înseamnă 1.176 de lei/an.

De altfel, din 2016, persoanele fizice ce desfășoară activități independente (PFA, profesii liberale, întreprinderi individuale, asociaţii familiale) datorează obligatoriu cota individuală CAS de 10,5% calculată la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate. Fac excepție persoanele care au realizat în anul anterior venituri sub valoarea de 35% din salariul mediu brut, adică sub suma de 938 de lei/lună.

De asemenea, prin intermediului formularului 600, ele pot alege să plătească cota integrală de 26,3% a contribuției la pensii, care conține și contribuția angajatorului, de 15,8%, asigurând practic un stagiu complet de cotizare pentru pensie. Aplicând cota CAS de 26,3% asupra acestor valori, II va plăti la pensie minimum 247 lei (35% x 2.681 lei x 26,3%) pe lună, adică 2.964 lei într-un an.

În ceea ce priveşte cea de-a doua contribuţie pe care persoanele ce desfăşoară activităţi independente trebuie să o plătească, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%, baza de calcul diferă în funcție de modul de impunere – în sistem real sau pe baza normei de venit.

Astfel, pentru impunerea în sistem real baza de calcul este reprezentată de venitul net anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale (diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale).

În cazul impozitării la norma de venit baza de calcul este valoarea anuală a normei de venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară (care din 1 mai 2016 este de 1.250 de lei), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.

Plata contribuțiilor la sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual. Astfel, în baza declarației de venit estimat (Formular 220) sau a declarației de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată. Plată se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Totodată, pe lângă contribuţiile obligatorii, mai există și unele contribuții opționale, pentru care titularul întreprinderii individuale poate să opteze. Este vorba despre contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale, precum și contribuția pentru concedii și indemnizații (FNUASS). Spre exemplu, acesta poate alege să plătească FNUASS în cotă de 0,85% din veniturile supuse impozitului pe venit dacă dorește să beneficieze de indemnizații pentru concediile medicale.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188.Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 156 times, 3 visits today)

Cum aleg denumirea și emblema firmei?

Numele şi emblema societății sunt aspecte importante în afaceri, pentru că pot atrage clienții sau dimpotrivă, le pot inhiba decizia de a achiziționa produsele/serviciile firmei.

Un nume care atrage este greu de găsit, dar îşi poate aduce contribuția la diferența între succes şi mediocritate. Emblema reprezintă un simbol sau o imagine care va fi asociată cu firma pe toată durata de existență a acesteia.
Evitați numele foarte comune, cu siguranță există deja, dar nici cele prea complicate nu sunt potrivite mai ales daca sunt dificil de memorat.
De principiu, numele firmei trebuie sa fie uşor de reținut, simplu de pronuntat şi să fie reprezentativ pentru ceea ce face compania.

Va trebui să aveți pregatite 3 variante de denumiri atunci când veți completa Cererea de verificare a disponibilității numelui. Gândiți-vă la ele din timp, nu le inventați pe moment, când ajungeți la Registrul Comerțului, pentru că e prea târziu şi sunt şanse mari să nu sune bine, iar apoi veți rămâne mult timp cu el sau vă va costa bani şi timp să le modificați. ! Atenție: – Numele firmei şi emblema se stabilesc de asociati şi trebuie să se deosebească de numele şi emblema altor societăți; – Numele firmei şi emblema nu trebuie să conțină cuvinte sau sintagme specifice instituțiilor şi autoritățlor publice centrale sau locale, decât cu aprobări speciale; – Numele firmei şi emblema se verifică la Registrul Comerțului corespunzător locației sediului firmei, primind dovada înregistrării şi rezervării. Prin înscrierea acestora la Registrul Comerțului se dobândeşte dreptul de folosință exclusivă a firmei şi a emblemei.

Legea specifică faptul că numele unei societăți comerciale trebuie să fie în primul rând în limba română. Acest lucru nu exclude faptul ca numele societății comerciale ce urmează a fi înființată să fie în limba engleză, de exemplu, sau o altă limbă. Există însă obligația ca numele să fie scris cu caractere latine!

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 56 times, 1 visits today)

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro, regimul fiscal aplicabil persoanelor fizice autorizate (PFA) a fost modificat considerabil de la începutul anului, odată cu intrarea în vigoare a noului sistem fiscal. Totuşi, PFA rămâne una dintre formele de organizare cele mai întâlnite din România, în condiţiile în care înfiinţarea acesteia presupune costuri mai reduse, iar procedura înmatriculării nu este una tocmai complicată. În cele ce urmează vă prezentăm paşii ce trebuie urmaţi pentru a înfiinţa o PFA, dar şi taxele pe care trebuie să le achitaţi anul acesta, în conformitate cu prevederile din prezent.

Desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale sau cele familiale este reglementată în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, în vigoare de la 25 aprilie 2008.

Astfel, potrivit actului normativ, PFA este o persoană autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosindu-se, în principal, de forţa de muncă proprie. Pot deveni persoane fizice autorizate orice cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene, care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

De asemenea, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei PFA trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

Primii paşi pentru înmatricularea unui PFA

În conformitate cu normele în vigoare, persoanele fizice autorizate au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comertului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.

La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă, în original, şi achitarea taxei de registru la casierie, taxă care în prezent este de 72 de lei, fiind formată din: taxa de registru (45 de lei) şi un procent aplicat taxei de registru — 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin — prevăzute de Legea nr. 85/2014 (27 de lei).

Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), firma unui profesionist, persoană fizică autorizată, se compune din numele acestuia scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma „persoană fizică autorizată” sau PFA.

În ceea ce priveşte formularul utilizat pentru rezervarea denumirii, acesta poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei, disponibil aici. Odată ridicată dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.

Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o PFA trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.

Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al PFA, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată.

Important! În cazul în care sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de aprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social.

Acte necesare înregistrare PFA:

Pe lângă cererea de înregistrare, formular ce poate fi descărcat de aici, dosarul pentru constituirea unei PFA, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia persoana fizică autorizată îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:

  • dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei, despre care am vorbit anterior – original;
  • cartea de identitate sau paşaportul titularului PFA, în copie conformă cu originalul;
  • anexa 1 privind înregistrarea fiscală – formularul este disponibil aici;
  • documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată, aşa cum am precizat anterior;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
  • specimenul de semnătură al persoanei fizice autorizate – original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
  • după caz: – precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional al persoanei fizice autorizate (declaraţie etc.); – documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
  • documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.

Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.

În plus, potrivit legii, PFA are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de PFA, pe baza declaraţiei pe propria răspundere (un model găsiţi în fişierul ataşat acestui articol) şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei PFA poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.

În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, acesta reprezintă, potrivit OUG nr. 44/2008, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Practic, PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul său.

În ceea ce priveşte costurile de înfiinţare, acestea sunt mai mici decât în cazul înmatriculării, spre exemplu, a unei societăţi cu răspundere limitată. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul ONRC, titularul PFA trebuie să achite 144 de lei la casieriile Oficiului, dintre care 90 de lei reprezintă taxa de registru, iar 54 de lei un procent aplicat taxei de registru.

Cât despre soluționarea dosarului, această atribuţie revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal care poate dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate.

Dacă dosarul este complet şi cuprinde toate documentele solicitate, Oficiul Registrului Comerţului eliberează, de obicei, actele privind înmatricularea noii entităţi în termen de trei zile de la depunere.

Ce taxe şi contribuţii sociale plătesc în 2016 persoanele fizice autorizate?

Persoanele fizice autorizate trebuie sa plătească pentru veniturile pe care le realizează un impozit de 16%. Potrivit reglementărilor în vigoare, totalul veniturilor încasate reprezintă venitul brut. Din acestea se scad cheltuielile deductibile, determinând venitul net. Impozitul pe venit se calculează aplicând 16% la venitul net.

Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în baza unei decizii de impunere calculată pe baza veniturilor obținute în anul anterior sau pe baza veniturilor estimate în declarația 220 pentru firmele înființate în anul curent.

Pe lângă impozitul de 16%, contribuabilii care realizează venituri din activități independente mai datorează obligatoriu la stat și contribuții sociale pentru veniturile realizate: contribuția de asigurări sociale — CAS — și contribuția de asigurări sociale de sănătate — CASS –.

În ceea ce priveşte cota CAS pe care PFA o datorează la sistemul de pensii, aceasta se aplică din 2016 asupra venitului net obţinut, şi nu la o bază de calcul aleasă de contribuabil, aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului 2015.

Totuși, acest venit nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cum în 2016, câștigul salarial mediu brut este de 2.681 lei, baza de calcul pentru CAS nu poate fi mai mică de 938,35 lei.

Totodată, este important să precizăm că, în conformitate cu actualele prevederi, PFA poate opta între aplicarea cotei individuale de 10,5% sau a cotei integrale de 26,3%, opțiune care odată exercitată nu poate fi anulată în cursul anului respectiv, ci doar din anul următor.

Contribuția la pensii se plătește trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Practic, în fiecare trimestru se plătește anticipat suma 10,5% aplicată la 35% din valoarea salariului mediu brut, adică suma de 98 de lei. Regularizarea plății de CAS se face după ce PFA-ul depune declarația 200 privind venitul realizat în anul anterior.

De altfel, din 2016, PFA-urile datorează obligatoriu cota individuală CAS de 10,5% calculată la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate. Fac excepție PFA-urile care au realizat în anul anterior venituri sub valoarea de 35% din salariul mediu brut , adică sub suma de 938 de lei/lună.

De asemenea, prin intermediului formularului 600, ele pot alege să plătească cota integrală de 26,3% a contribuției la pensii, care conține și contribuția angajatorului, de 15,8%, asigurând practic un stagiu complet de cotizare pentru pensie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua contribuţie pe care persoanele fizice autorizate trebuie să o plătească, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%, baza de calcul diferă în funcție de modul de impunere a PFA – în sistem real sau pe baza normei de venit.

Astfel, pentru impunerea în sistem real baza de calcul este reprezentată de venitul net anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale (diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale).

În cazul impozitării la norma de venit baza de calcul este valoarea anuală a normei de venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară (care din 1 mai 2016 este de 1250 de lei), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.

Plata contribuțiilor la sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual. Astfel, în baza declarației de venit estimat (Formular 220) sau a declarației de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată.

Plată se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Totodată, pe lângă contribuţiile obligatorii, mai există și unele contribuții opționale, pentru care persoanele fizice autorizate pot să opteze. Este vorba despre contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale, precum și contribuția pentru concedii și indemnizații (FNUASS).

Spre exemplu, PFA poate alege să plătească FNUASS în cotă de 0,85% din veniturile supuse impozitului pe venit dacă dorește să beneficieze de indemnizații pentru concediile medicale.

Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că PFA-urile pot opta pentru plata taxei pe valoare adăugată (TVA). De altfel, atunci când PFA obţine venituri mai mari de 220.000 de lei, atunci aceasta este obligată să se înscrie ca plătitoare de TVA.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Posts Tagged ‘solutionarea contestatiilor’

Va reamintim ca prinOPANAF 2906/2014 au fost aprobate Instructiunile privindsolutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale.

Posibilitatea de contestare – art. 205 din OG nr. 92/2003

Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.

Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea, in mod nejustificat, in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal, asa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin organ ierarhic superior se intelege structura condusa de persoana care are competenta de decizie fata de care conducatorul organului fiscal care refuza in mod nejustificat emiterea actului administrativ fiscal se subordoneaza in mod direct.

in cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedura fiscala, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu si a deciziilor de impunere emise ulterior in temeiul acesteia.

Forma si continutul contestatiei – art. 206 din OG nr. 92/2003

In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal. Continue reading “Cum solutionam contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale?” »

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Referitor la procedurile dedesemnare sau revocarea administratorilor intr-o societate cu raspundere limitata, retinem ca administratorii unei societati comerciale  sunt cei care duc la indeplinire vointa sociala a oricarei societati comerciale exprimata de adunarea generala.

Prin administrarea societatii trebuie inteleasa conducerea activitatii acesteia potrivit legii si actului constitutiv, pentru obtinerea rezultatelor urmarite, noteaza Legestart.ro.

Aceeasi sursa aminteste ca societatea comerciala, indiferent de forma sa, este administrata de unul sau mai multi administratori, care realizeaza o functie executiva. Cu privire la administrarea societatilor comerciale, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 (LSC) cuprinde dispozitii diferite, in functie de forma juridica a societatii.

Potrivit art. 197 alin. 1 din LSC, societatea cu raspundere limitata este administrata de unul sau mai multi administratori, asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala.

In ce priveste  desemnarea administratorilor, aceeasi sursa noteaza ca aceasta are loc, in mod normal, asa cum arata art. 7  din LSC, prin actul constitutiv. Ulterior, in cursul functionarii entitatii colective, numirea se realizeaza de catre adunarea generala.

Potrivit art. 7 lit. e din LSC, actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata trebuie sa prevada asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat.

Datele de identificare prevazute la art. 7 lit.  e din LSC includ:

a) pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul numeric personal si, daca este cazul, echivalentul acestuia, potrivit legislatiei nationale aplicabile, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia;

b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, nationalitatea, numarul de inregistrare in registrul comertului sau codul unic de inregistrare, potrivit legii nationale aplicabile.

in ceea ce priveste desemnarea administratorilor de catre adunarea generala, trebuie facute cateva remarci in legatura cu conditiile cerute pentru luarea unei astfel de decizii.

Astfel, potrivit art. 197 alin. 3 din LSC, prevederile art. 77 alin. 1 din LSC aplicabile societatii in nume colectiv sunt aplicabile si societatii cu raspundere limitata.

Potrivit Legestart.ro, care citeaza art. 77 alin. 1 din LSC, asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai multi administratori dintre ei, fixandu-le puterile, durata insarcinarii si eventuala lor remuneratie, afara numai daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

Sursa considera astfel ca „desemnarea administratorilor, ca stabilirea puterilor, durata insarcinarii si remuneratia administratorilor, trebuie sa se decida de adunarea asociatilor cu respectarea dublei majoritati prevazute de art. 192 alin. 1 din LSC (in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel), si anume majoritatea in numarul asociatilor si in numarul partilor sociale, ci nu singura majoritate a capitalului social astfel cum prevede art. 77 alin. 1 din LSC.”

Ca argument este notat faptul ca, in cazul societatii cu raspundere limitata,legiuitorul a prevazut conditii diferite pentru luarea deciziilor, consacrand in art. 192 alin. 1 din LSC dubla majoritate. Atat timp cat legiuitorul nu instituie o derogare de la regula inscrisa in art. 192 alin. 1 din LSC, nu se poate inlatura aplicarea dublei majoritati pe baza dispozitiilor de trimitere prevazute in art. 197 alin. 3 din LSC.

Legestart.ro atrage atentia asupra faptului ca reprezentantii societatii sunt obligati sa depuna la Registrul Comertului semnaturile lor in termen de 15 zile de la data inmatricularii, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi in timpul functionarii societatii – in termen de 15 zile de la alegere.

Referitor la revocarea administratorilor in cadrul unei societati cu raspundere limitata, sursa amintita precizeaza ca aceasta se poate face prin votul tuturor asociatilor, daca administratorii au fost numiti prin actul constitutiv, sau cu votul majoritatii absolute a asociatilor si a partilor sociale (in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel), daca administratorii au fost desemnati de catre adunarea asociatilor.

In cazul revocarii administratorului numit prin actul constitutiv intervine o modificare a actului constitutiv prin inlocuirea unui administrator, fapt ce determina adoptarea unei hotarari cu unanimitate de voturi.

Revocarea administratorilor trebuie sa fie determinata de o justa cauza si sa nu fie intempestiva. in caz contrar, administratorul revocat are dreptul la daune-interese (despagubiri) pentru o astfel de revocare, noteaza Legestart.ro.

De asemenea, se precizeaza ca si in situatia in care e nemotivata, decizia de revocare nu poate fi contestata daca a fost luata statutar. Astfel, potrivit art. 196 coroborat cu art. 132 alin. 4 din LSC, administratorii nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie. Tribunalul nu are decat sa statueze asupra alocarii eventualelor daune-interese administratorului revocat, bineinteles doar in cazul unei revocari fara justa cauza si intempestiva.

Potrivit Legestart.ro, administratorul va fi revocat si va raspunde pentru daune atunci cand incalca interdictia prevazuta in art. 197 alin. 2 din LSC. Astfel, pentru protejarea intereselor societatii, legea interzice administratorilor sa exercite, fara autorizarea adunarii asociatilor, mandatul de administrator in alte societati concurente sau avand acelasi obiect de activitate, precum si sa faca acelasi fel de comert ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice.

Sursa:http://fiscalitatea.manager.ro/cum-desemnam-sau-revocam-administratori-intr-o-societate-cu-raspundere-limitata-9545/

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Membrii Patronatului IMM Bucuresti au semnalat ca in cazul controalelor efectuate de inspectorii din cadrul Directiei Antifrauda Fiscala la diverse intreprinderi mici si mijlocii, viabile, cu un bun istoric fiscal, au fost aplicate in mod gresit, in mai multe cazuri, dispozitiile art.11 alin. 1 din Codul Fiscal, fiind eliminate din baza de calcul a impozitului pe profit si a TVA-ului deductibil facturile emise de societati care au fost declarate inactive dupa ce a avut loc operatiunea impozabila, uneori chiar la un an sau doi ani dupa emiterea si inregistrarea facturilor fiscale, societatilor comerciale care au primit facturi de la astfel de societati si care au fost inregistrat in contabilitate fiindu-le calculate dobanzi de intarziere pentru diferentele de impozit si de taxa rezultate.

Potrivit dispozitiilor art.11 alin. 1 din Codul Fiscal: „Beneficiarii care achizitioneaza bunuri si/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile stabilite in Romania, dupa inscrierea acestora ca inactivi in Registrul contribuabililor inactivi/reactivati conform art. 78^1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu beneficiaza de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitiilor respective, cu exceptia achizitiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita si/sau a achizitiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate in procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare”, societatile verificate avand inregistrate doar facturi emise de societati care erau active la data efectuarii tranzactiei, dar care ulterior datei tranzactiei au fost declarate inactive (unele chiar si dupa 2-3 ani).

Aceasta practica a inspectorilor din cadrul Directiei Generale Antifrauda si a inspectorilor din Administratiile fiscale, de aplicare gresita a dispozitiilor art.11 alin. 1 din Codul Fiscal pentru agentii economici care au avut “ghinionul” sa faca afaceri cu societati declarate inactive de fisc, afecteaza grav aceste societati, carora nu li se permite exercitarea dreptului de deducere a TVA si a cheltuielilor efectuate cu facturile emise de catre societatile declarate inactive ulterior datei la care a avut loc operatiunea impozabila, chiar daca facturile emise de acesti furnizori au fost platite de catre agentii economici in cauza, au fost inregistrate in contabilitate, au fost cuprinse in declaratiile fiscale depuse la organul fiscal, acestia actionand cu buna-credinta atunci cand au incheiat relatia comerciala cu societatea furnizoare care, la data la care a avut loc operatiunea impozabila, nu era declarata inactiva.

Din aceste motive, foarte multe intreprinderi mici si mijlocii care aveau o activitate profitabila au intrat in incapacitate de plata, avand conturile imediat blocate in urma acestor controale, fiind sanctionati pentru indisciplina financiara – fiscala a altor societati, nerecunoscandu-li-se deductibilitatea TVA de pe facturile emise de societati care au fost declarate la un moment dat firme inactive din oficiu de catre organele fiscale intrucat, in afara de a verifica permanent pe site-ul ANAF starea furnizorului ori de cate ori se primeste o factura de la acesta, ceea ce acesti agenti economici au facut, cu buna-credinta, nu exista o alta metoda eficienta de a proteja intreprinzatorii de riscul de a intra in relatii economice cu societati care ar putea fi declarate inactive la un moment ulterior datei la care au loc tranzactiile comerciale cu acestea.

De asemenea, conform dispozitiilor art. 78 alin.(10) din Codul de procedura fiscala, Decizia de declarare in inactivitate/reactivare produce efecte fata de terti de la data inscrierii in Registrul Contribuabililor inactivi/reactivati. Continue reading “IMM-uri viabile puse in dificultate de controale fiscale abuzive” »