Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro, societatea pe acțiuni (SA) este una dintre cele cinci forme de organizare reglementate de legislaţia românească, fiind totodată şi una dintre cele mai complexe astfel de entităţi. Spre deosebire de altele, capitalul social al unei SA este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. În plus, este necesară și organizarea emisiunii de acțiuni și înregistrarea de stat a acestora.

În conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este una dintre cele cinci forme de organizare în care entităţile cu personalitate juridică se pot constitui.

Potrivit actului normativ, o societate pe acţiuni poate fi constituită de cel puţin doi acţionari, care pot fi persoane fizice și/sau persoane juridice având cetățenie, respectiv naționalitate, română și străină. În cazul în care societatea are „mai puţin de doi acţionari pe o perioadă mai lungă de nouă luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii”, aşa cum este precizat la art. 10 alin. (3) din Legea societăţilor.

Spre deosebire de o societate cu răspundere limitată, al cărei capital social nu poate fi mai mic de 200 de lei, capitalul social al unei societăți pe acțiuni reprezintă echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro, calculată la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României (BNR) pentru ziua subscrierii și a vărsării acestuia.

Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei”, scrie în cuprinsul actului normativ, în timp ce valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei.

Procedura de constituire a societății pe acțiuni

Procedura de constituire a unei societăți pe acţiuni este laborioasă și cuprinde mai multe etape. Prima dintre acestea este cea de pregătire, practic cea în care se întocmește contractul societății, se subscriu acțiunile de către fondatori și se ține adunarea constitutivă.

În a doua etapă trebuie dobândită calitatea de personalitate juridică. În această a doua etapă are loc, de fapt, întocmirea contractului de societate, care include:

  • numele, prenumele, numerele actelor de identitate ale fondatorilor, domiciliul lor, precum și alte date despre fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul comerțului;
  • denumirea întreagă și cea prescurtată a societății care se înființează, sediul ei;
  • scopul și obiectul de activitate al societății;
  • mărimea prezumtivă a capitalului social;
  • numărul de acțiuni plasate la înființarea societății;
  • caracteristicile fiecărei clase de acțiuni plasate la înființarea societății;
  • suma, modul și termenele de plată ale acțiunilor cumpărate de către fondatori;
  • modul și termenele de înființare a societății, obligațiile fondatorilor și răspunderea acestora;
  • lista fondatorilor împuterniciți să depună cererea de înregistrare a societății;
  • modul și termenele de pregătire și de ținere a adunării constitutive;
  • modul și termenele de restituire a cheltuielilor de înființare și înregistrare a societății.

Apoi urmează a treia etapă, în care are loc subscrierea fondatorilor la acțiunile plasate la înființarea societății pe acțiuni. Și asta pentru că, pentru constituirea societății, fiecare fondator trebuie să contribuie la formarea patrimoniului societății. Astfel, în contractul de societate trebuie să se arate aportul fiecăruia dintre fondatori, aceştia fiind obligați să achite acțiunile subscrise în valoare deplină până la convocarea adunării constitutive. Sumele se transferă la un cont provizoriu, deschis special în acest scop.

Atunci când societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevăzute de lege, cu excepţia celor privind pe administratori şi directori, respectiv pe membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, precum şi pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, şi în care se va stabili data închiderii subscripţiei. Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă autentică va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comerţului din judeţul în care se va stabili sediul societăţii. Judecătorul delegat este cel care va autoriza publicarea prospectului de emisiune.

După realizarea celor trei etape prezentate mai sus, urmează înregistrarea efectivă a societății pe acțiuni, dar numai după soluționarea de către adunarea constitutivă a tuturor chestiunilor ce vizează constituirea unei astfel de entităţi.

Conform normelor legale în vigoare, înregistrarea societății este obligatorie până la începerea activității economice și se efectuează în concordanță cu legislatia în vigoare.

Ce documente sunt necesare la înregistrarea SA

În primul rând, trebuie întocmită documentația necesară și apoi depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional (ORCT).

Rezervarea denumirii societății este primul pas în procedura de înfiinţare a unei SA. Astfel, solicitantul depune la ORCT, după achitarea taxei de registru la casierie, în cuantum de 72 de leio cerere de verificare disponibilitate și/sau rezervare firmă (în original), completată cu trei denumiri, în ordinea preferințelor. Formularul utilizat pentru rezervarea denumirii poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei, disponibil aici.

Firma societăţii pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea întreagă („societate pe acţiuni”) sau de cea prescurtată („S.A.”).

După rezervarea denumirii, persoanele care doresc să înființeze o societate pe acțiuni trebuie să facă dovada documentului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social, dar și înregistrarea actelor de proprietate la Agenția Națională de Administrare Fiscală. Aceasta va elibera certificatul pentru spațiul social și adeverința care atestă dreptul de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social. Dacă sediul social se află într-un apartament de bloc, atunci este obligatoriu să existe acordul asociației de proprietari, dar şi acordul vecinilor cu pereţi comuni. De asemenea, un alt document este declaraţia pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, în cazul în care, din certificatul emis rezultă că sunt deja înregistrate la administraţia financiară alte documente care atestă înstrăinarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social. 

O altă cerință obligatorie este dovada privind efectuarea vărsămintelor aporturilor subscrise de acţionari la capitalul social, care, aşa cum am menţionat deja, nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei al sumei de 25.000 de euro.

În acest caz, pentru aporturile în numerar sunt necesare câteva documente, respectiv foaia de vărsământ, ordinul de plată sau chitanţa CEC. Pentru aporturile în natură subscrise la capitalul social este nevoie de titlul de proprietate (facturi, titluri de proprietate asupra bunurilor imobile, inclusiv certificatul de sarcini al acestor bunuri) şi, dacă este cazul, raportul de evaluare a bunurilor întocmit de persoanele autorizate în condiţiile legii.

De asemenea, dosarul va mai cuprinde și actele privind proprietatea pentru aporturile în natură subscrise și vărsate la constituire, iar în cazul în care printre acestea figurează și imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate.

Totodată, la dosar vor fi atașate și:

  • declarațiile date pe propria răspundere, după caz, de către fondatori/administratori/cenzori sau persoane fizice, reprezentante ale persoanei juridice numită administrator sau cenzor, din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea acestor calități;
  • actele de identitate ale fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, membrilor directoratului, cenzorilor, auditorilor persoane fizice;
  • dovada privind acceptarea expresă a mandatului de administrator/membru al directoratului ori a însărcinării de cenzor/auditor de către persoanele care au fost numite prin actul constitutiv (original);
  • specimenele de semnătură ale reprezentanților societății;
  • dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă, prevăzut de Legea nr. 230/2007;
  • după caz, declaraţia autentică pe propria răspundere a persoanei fizice cetăţean străin în nume propriu sau ca reprezentant al persoanei juridice străine care nu este înregistrată fiscal în România (în original) şi, după caz, traducerea realizată de un traducător autorizat a cărui semnătură să fie legalizată de un notar public;
  • dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale: 250 lei – taxele de registru; 150 lei, reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014; tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Ce trebuie să conțină actul constitutiv al societății pe acțiuni

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni se constituie prin contract de societate şi statut. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate şi sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv se semnează de către toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de către fondatori. Potrivit reglementărilor în vigoare, sunt considerați fondatori semnatarii actului constitutiv, precum și persoanele care au un rol determinant în constituirea societății.

Totodată, în actul normativ este precizat că nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii,sunt incapabile sau care au fost condamnate, printre altele, pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri sau evaziune fiscală.

În cazul SA-urilor, forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil sau când societatea se constituie prin subscripție publică.

Conform Art. 7 din Legea societăților nr. 31/1990, din actul constitutiv nu pot lipsi următoarele informaţii:

  • datele de identificare a fondatorilor – pentru persoane fizice sunt necesare numele, prenumele, CNP-ul și, dacă este cazul, locul și data nașterii, domiciliul și cetățenia, iar pentru persoanele juridice: denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau codul unic de înregistrare;
  • forma, denumirea şi sediul social;
  • obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
  • capitalul social subscris şi cel vărsat şi, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
  • natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acţiuni acordate pentru acestea şi numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
  • numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;
  • dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei categorii de acţiuni;
  • orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;
  • datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere;
  • puterile conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;
  • datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
  • clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie sau modul de stabilire a acestui număr;
  • durata societăţii;
  • modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
  • sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;
  • orice avantaj special acordat, în momentul înfiinţării societăţii sau până în momentul în care societatea este autorizată să îşi înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii ori la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei în cauză, precum şi identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
  • cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;
  • modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Despre capitalul social

După cum spuneam mai sus, capitalul social al unei SA reprezintă echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro, calculate la cursul de schimb valutar, stabilit de BNR pentru ziua subscrierii și vărsării capitalului social, dar nu poate fi mai mic de 90.000 de lei. Capitalul social este reprezentat prin acțiuni emise de societate, care, prin modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Acesta este expresia valorică a a aportului acționarilor, iar în schimbul aportului acționarii primesc acțiuni.

Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică. Potrivit prevederilor actuale ale Legii societăților, în cazul unei subscrieri integrale și simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. În acelaşi timp, diferența de capital subscris va fi vărsată astfel:

  • pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societății;
  • pentru acțiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult doi ani de la data înmatriculării.

SA-ul poate fi constituit fie ca societate pe acțiuni închisă, fie ca societate pe acțiuni deschisă. Acțiunile trebuie să fie deținute de minimum doi acționari, persoane fizice și/sau persoane juridice, entitatea fiind deschisă atât participației private, cât și celei publice. Valoarea nominală pentru o acțiune nu va fi mai mică de 0,1 lei (adică 10 bani).

Pentru administrarea societăților pe acțiuni poate fi ales unul dintre următoarele sisteme alternative: sistemul unitar sau cel dualist. 

În sistemul unitar, societatea este condusă de unul sau mai mulți administratori, totdeauna în număr impar, organizați într-un consiliu. Consiliul poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori. Pentru societățile ale căror situații financiare sunt supuse auditului, această delegare este obligatorie și numărul minim de administratori este de trei.

În sistemul dualist, conducerea societății este asigurată de un Directorat și de un Consiliu de Supraveghere, cu următoarele atribuții: directoratul asigură activitatea și conducerea societății și raportează Consiliului de Supraveghere. Acesta, în schimb, exercită în permanență controlul asupra Directoratului societății și raportează Adunării Generale a Acționarilor.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Posts Tagged ‘Întreprinderea individuală’

Conform avocatnet.ro, intreprinderea individuală  este o formă de activitate economică organizată de un întreprinzător persoană fizică, iar printre avantajele înfiinţării unei astfel de entităţi se numără costurile mai mici la constituire. Pe de altă parte, II este o extensie a activităţii titularului, astfel încât acesta poate răspunde cu propria avere pentru toate datoriile contractate de întreprindere. În materialul de faţă îţi prezentăm ce etape trebuie să parcurgi pentru a înfiinţa o astfel de formă de organizare, dar şi care este regimul fiscal al acesteia în 2016.

Întreprinderea individuală este forma de activitate economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. De altfel, desfăşurarea activităţilor economice de către întreprinderile individuale este reglementată în legislaţia românească prin Ordonanţa de urgenţă nr. 44/2008, acelaşi act normativ care guvernează şi activitatea persoanelor fizice autorizate (PFA).

De altfel, o astfel de formă de activitate reprezintă o „extensie” a personalităţii titularului (o extensie profesională), iar activitatea sa economică este desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzatorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit actului normativ citat, pot deveni titulari ai unei întreprinderi individuale orice cetăţeni români sau ai unor state membre ale Uniunii Europene, care au împlinit vârsta de 18 ani şi nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, de natura celor înscrise în cazierul fiscal.

De asemenea, cei care vor să desfăşoare activităţi economice sub forma unei II trebuie să aibă un sediu profesional asupra căruia să deţină un drept de folosinţă şi să declare, pe propria răspundere, că îndeplinesc condiţiile de funcţionare din punct de vedere al legislaţiei din domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecţia mediului şi protecţia muncii.

Paşii pentru înfiinţarea unei intreprinderi individuale

Continue reading “Cum se infiinteaza o intreprindere individuala?” »

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro, există numeroase persoane care au o percepţie total greşită despre societatea cu răspundere limitată – debutant (SRL-D) şi despre modul în care funcţionează această formă de organizare. Nu am fost niciodată şi nu sunt fanul acestei entităţi, iar în cele ce urmează voi explica şi de ce nu este recomandat să îţi faci SRL-D.

Să luăm pe rând “avantajele” și să descoperim de ce ele sunt avantaje doar dacă știi să le folosești corect.

1. SRL-D este scutit de taxele de  de la Registrul Comerţului

Această măsură a fost gândită ca un ajutor inițial pentru un start-up care nu deține fonduri de a înființa și autoriza legal o activitate. Dar măsura nu poate fi numită o scutire, cel mult o amânare a momentului plății. Ce se întâmplă de fapt este că, la finalul perioadei de trei ani în care ai statut special de SRL-D, ești obligat să faci o mențiune la registrul comerțului și să schimbi statutul firmei din SRL-D în SRL.

Da, este o amânare pentru trei ani a costului de înființare a fimei. Nu este o scutire, în fapt ajungi să plătești acei bani “scutiţi” la început cu “dobândă”, costul final fiind mai mare. Dar, ideea din spatele acestei măsuri a fost un sprijin inițial al viitorului antreprenor, nicidecum o scutire. Dacă după trei ani nu ai 800 de lei să faci această mențiune la registrul comerțului eu îți sugerez să închizi firma, nu să o transformi în SRL. Trei ani sunt suficienți că să îți faci o idee în ce direcție se îndreaptă afacerea ta.

Și ca să spulberăm și acest mit, atât costă – 800 (opt sute lei) să schimbi statutul unui SRL-D în SRL. Nu 200 de lei, nu “o sumă modică”. 800 de lei nu este o sumă modică pentru nimeni, cel puțin nu pentru cei care își înființează SRL-D ca să scape de plata taxelor. Să vedem cum se ajunge la această sumă:

Acestea sunt taxele de schimbare de la forma de SRL-D la SRL, pe care le-ar plăti oricine are SRL-D în mod obligatoriu după ce trec cei trei ani de la înfiinţare. La aceste sume se mai adaugă rezervarea de denumire, în cuantum de 72 de lei. Practic, cei 72 de lei se achită pentru verificarea disponibilităţii firmei, care îşi poate păstra denumirea iniţială, doar că va avea adăugată la final sintagma SRL în loc de SRL-D.

Prin urmare, în total, la finalul celor trei ani, achiţi 72 de lei+ 752 de lei = 824 de lei pentru schimbare formei juridice din SRL-D în SRL. 

Probabil confuzia vine din faptul că pe site-ul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) sunt detaliate următoarele date:

Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale – detalii:

  • 45 lei – taxele de registru;
  • 27 lei, reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare și 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014;
  • 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe bază declarației pe proprie răspundere (45 lei taxa de registru, la care se adaugă 27 lei reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare și 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014);
  • tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Se pare că unii oameni au adunat pur și simplu sumele de mai sus și au ignorat punctulețul cu tariful de publicare în Monitorul Oficial, care se adaugă acelor costuri, precum și următoarea notă de subsol, de pe aceeași pagină cu tarifele de mai sus: Redactarea actelor, obținerea autentificării sau, după caz, darea de dată certă, acordarea de indrumări pentru completarea corectă a cererii de înregistrare pot fi efectuate, contra cost, prin serviciile de asistentă din cadrul oficiului registrului comerțului de pe langă tribunal.

Aceste taxe de redactare, fie că le plătești la ONRC, fie că le plătești unui avocat, tot sunt niște taxe de plată în plus.

Atenţie! Dacă intervii asupra SRL-D-ului în acești trei ani cu alte mențiuni la registrul comerțului, cum ar fi:

  • adăugarea de coduri CAEN nepermise de lege pentru un SRL-D sau adăugarea de coduri CAEN care duce la depășirea a cinci grupe de activitate (iarăși interzis pentru SRL-D) sau
  • schimbarea asociaților cu unii care au mai avut firme în spațiul european înainte, sau chiar tu devii în această perioadă de trei ani asociat în altă firmă,

atunci vei plăți așa:

  • taxele necesare trecerii de la SRL-D la SRL – care se achită tot acum, la înregistrarea mențiunii și nu după ce trec cei trei ani (cei 824 de lei de care discutam mai sus)
  • taxele inițiale de înființare ale SRL-ului, pe care le-ai fi plătit dacă ai fi înființat un simplu SRL și nu un SRL-D (detaliate mai jos).

În total, aceste taxe de care ai fost inițial scutit sunt în valoare de jur de 565 de lei – deci mai puțin decât plătești la finalul celor trei ani, respectiv 824 de lei.

În totalul totalului, dacă o comiți și faci mențiunile de mai sus în timpul celor trei ani, achiți 565 + 824 = 1.389 de lei.

Mai sunt și alte cazuri în care îți pierzi statutul de SRL-D, de exemplu, în 45 de zile de la data scadentă a unei obligații fiscale neîndeplinite (taxe neplătite, declarații nedepuse), situație în care plătiți aceleași taxe ca și în cazul schimbării codurilor CAEN. Sau dacă nu reinvestiţi 50% din profitul anului precedent, sau dacă doriți să declanșați procedura insolvenței la încetarea activității.

Așadar, mare atenție la alegerea asociaților, mare atenție la alegerea codurilor CAEN și mare atenție la alegerea contabilului, dacă nu vreți să pierdeți dintr-o greseala statutul de SRL-D.

Concluzie: Înființarea unui SRL-D doar pentru amânarea taxelor este o idee bună doar dacă ai o idee clară definită despre proiectul tău, astfel încât știi sigur ca peste 3 ani vei avea banii necesari schimbării statutului. Ai o idee atât de clară despre proiectul tău încât știi sigur că nu vei întreprinde nici o acțiune care să te facă să pierzi statutul de SRL-D și care să te bage în cheltuielile de mai sus. Deci visezi legea aia cu SRL-D-urile.

2. Poți aplica pentru obținerea unui ajutor nerambursabil de maximum 10.000 de euro

Acesta este într-adevăr un motiv serios să îți faci SRL-D, dacă ești și tu într-adevăr foarte serios și sigur că vrei să accesezi o asemnea facilitate, fiind și motivul principal pentru care acest tip de societate a fost creat. Bineînțeles cunoști faptul că trebuie să aduci cei 50% cofinanțare. Adică statul îți dă 50% din banii necesari proiectului, tu vii cu restul de 50%.

Ești atent la codurile CAEN pe care le autorizezi la înființarea SRL-D-ului și știi exact dacă ele sunt sa nu eligibile pentru aceste fonduri astfel încât să nu te trezești că îți lipsesc exact codurile CAEN necesare pentru aplicația ta și ai nevoie să faci o mențiune la Registrul Comerțului, care culmea și ce să vezi, posibil să te aducă în situația de a pierde statutul de SRL-D. Deci cum ziceam, visezi legea asta cu SRL-D-urile. Trebuie să fii conștient și de faptul că s-ar putea să nu te încadrezi cu planul tău de afaceri în condițiile generale de acordare (știai că trebuie plan de afaceri, nu?).

Dacă accesezi una dintre facilitățile puse la dispoziție de lege (cea referitoare la cei 10.000 euro sau cea referitoare la garanțiile acordate de F.N.G.C.I.M.M pentru garantarea cu până la 80% a unor credite solicitate) – trebuie să angajezi două persoane cu normă întreagă pe perioadă nedeteminată și să îi menții până la pierderea calității de debutant. Asta se traduce într-un cost suplimentar deloc de neglijat ce trebuie luat în calcul.

Concluzie: Înainte de a decide ca vrei să îți faci SRL-D pentru a obține aceste fonduri nerambusabile, fii sigur că ai o sursă de cofinanțare (fie bani personali, fie credit), fii sigur că ai un plan de afaceri care îndeplinește criteriile de evaluare legale. Eventual ia legătură cu o firmă specializată care să te ajute în direcția asta, să îți explice ce fel de cheltuieli sunt eligibile, lucru foarte important de știut. Nu face SRL-D-ul înainte, fără nici un fel de direcție clară, deoarece te vei trezi cu o groază de obligații pe cap și nu vei ști încotro să o apuci. Informează-te! (acest articol mi s-a părut un bun punct de plecare, dar nu este o recomandare în sine a firmei, sunt zeci de firme care se ocupă de acest lucru, stai de vorba cu mai mulți înainte și alege în cunoștință de cauză).

3. Ai scutire de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, pentru maximum patru salariaţi.

Da, este un avantaj, doar pentru cei care oricum aveau de gând să angajeze personal cu normă întreagă şi contract pe perioadă nedeterminată. Totuşi, trebuie să fii capabil să susţii restul taxelor salariale pentru care nu eşti scutit, care nu sunt deloc mici. Iar scutirea nu se acordă pentru suma care depăşeste un salariu mediu brut pe economie din anul anterior per angajat.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro, in cazul în care vă hotărâţi să modificaţi obiectul de activitate al firmei dumneavoastră, trebuie să ţineţi cont de prevederile legale în vigoare. Prin urmare, vă spunem astăzi ce documente trebuie să cuprindă dosarul pe care îl veţi depune la Registrul Comerţului, dar şi ce taxe implică această procedură.

Potrivit reglementărilor în vigoare, o firmă poate avea un singur obiect principal de activitate, căruia îi corespunde un singur cod CAEN, care este declarat, obligatoriu, la constituire, fiind prevăzut în actul constitutiv sau statut şi înscris în certificatul de înregistrare.

Legea societăţilor nr. 31/1990 prevede că actul constitutiv al unei societăţi trebuie să cuprindă, printre altele, şi obiectul de activitate al acesteia, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale.

În ceea ce priveşte numărul de obiecte secundare de activitate, legislaţia nu prevede vreo limitare în acest sens.

Conform Ordinului INS nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN, activitatea principală este acea activitate care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată totală a firmei. În schimb, activitatea secundară reprezintă orice altă activitate a firmei, activitate care produce bunuri sau servicii.

După ce domeniile de activitate sunt declarate, acestea pot fi modificate pe parcurs, iar în acest sens, trebuie îndeplinite o serie de formalități la Registrul Comerțului.

Ce acte sunt necesare pentru modificarea obiectului de activitate?

Potrivit informațiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), pentru înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind modificarea obiectului de activitatea al unei firme (completare, extindere, reformulare, precizare domeniu și activitate principală, schimbarea domeniului și activității principale) trebuie depuse la ONRC mai multe documente.

În primul rând, contribuabilul trebuie să depună o cerere de înregistrare, în orginal, care poate fi descărcată de aici.

Acestei cereri de înregistrare i se adaugă și actul modificator al actului constitutiv, adică hotărârea adunării generale a asociaților/acționarilor sau decizia asociatului unic/CA/directoratului sau actul adițional la actul constitutiv respectiv, hotărârea membrilor grupului de interes economic sau grupului european de interes economic cu sediul în România, în original.

Totodată, trebuie depus și actul constitutiv actualizat, în una dintre următoarele forme:

  • înscris sub semnătură privată;
  • înscris sub semnătură privată atestat de avocat cu privire la identitatea semnatarilor, a conţinutului şi a datei actului;
  • înscris sub semnătură privată, certificat de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde firma are sediul social;
  • în formă autentică, în cazurile prevăzute de lege.

Conform ONRC, după fiecare modificare a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul vor depune la registrul comerțului actul modificator și textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care vor fi înregistrate în temeiul încheierii judecătorului-delegat, cu excepția situațiilor când înregistrarea va fi efectuată pe bază hotărârii definitive de excludere sau de retragere.

Dacă este cazul, Registrul Comerţului solicită şi:

  • declarația-tip pe propria răspundere (în original), semnată de asociați sau de administratori din care să rezulte, după caz, că:
  • persoana juridică nu desfășoară, la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora, activitățile declarate, o perioadă de maximum trei ani (model 3 – pct. 6, Notă de subsol ) – original;
  • persoană juridică îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii pentru activitățile precizate în declarația-tip (model 3-original);
  • certificatul de înregistrare, în original – atunci când solicitaţi modificarea obiectului de activitate principal al firmei, urmând a primi un nou astfel de document;
  • avizele prealabile prevăzute de legile speciale (copie);
  • împuternicire specială (în formă autentică), avocațiala sau delegație pentru persoanele desemnate să îndeplinească formalitățile legale (original).

Important! În declarația-tip se vor înscrie toate activitățile care se desfășoară la sediul social sau la sediul secundar, inclusiv cele care au fost autorizate.

Pentru modificarea obiectului de activitate al unei firme trebuie plătite și unele taxe la registrul comerțului. Potrivit ONRC, valoarea acestor taxe este de aproximativ 144 de lei şi este formată din:

  • 45 lei – taxele de registru;
  • 27 lei, reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014;
  • 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe baza declaraţiei pe proprie răspundere (45 lei taxa de registru, la care se adaugă 27 lei reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014).

În plus, la suma amintită anterior se va adăuga tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a. Taxele pot fi achitate în numerar sau cu card bancar la casieriile registrului comerţului, precum şi cu mandat poştal, ordin de plată.

Conform aceleiași surse, cererea de înregistrare, înscrisurile prevăzute de lege și dovezile privind plata taxelor și tarifelor legale trebuie îndosariate (în dosar cu șină) și numerotate, după care trebuie depuse de către solicitanți la registrul comerțului direct, prin poștă, cu scrisoare cu valoare declarată și confirmare de primire sau prin mijloace electronice.

Cererea transmisă în formă electronică va avea încorporată, atașată sau logic asociatăsemnătura electronică extinsă.

În ceea ce privește soluționarea cererii, aceasta revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei sau persoanelor desemnate care poate/pot dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate.

Registrul Comerţului oferă asistenţă celor interesaţi

Potrivit informaţiilor furnizate de instituţie, redactarea actelor, obţinerea autentificării sau, după caz, darea de dată certă, acordarea de îndrumări pentru completarea corectă a cererii de înregistrare pot fi efectuate, contra cost, prin serviciile de asistenţă din cadrul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal.

Totuşi, există şi servicii care se acordă gratuit, acestea fiind:

  • îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi modificarea actelor constitutive ale firmelor;
  • îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de înregistrare şi a formularelor tipizate specifice activităţii registrului comerţului;
  • redactarea declaraţiei pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor, împuterniciţilor sucursalelor şi a cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege
  • Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Infiintare S.R.L. Bucuresti

Conform avocatnet.ro, există numeroase persoane care au o percepţie total greşită despre societatea cu răspundere limitată – debutant (SRL-D) şi despre modul în care funcţionează această formă de organizare. Nu am fost niciodată şi nu sunt fanul acestei entităţi, iar în cele ce urmează voi explica şi de ce nu este recomandat să îţi faci SRL-D.

Să luăm pe rând “avantajele” și să descoperim de ce ele sunt avantaje doar dacă știi să le folosești corect.

1. SRL-D este scutit de taxele de  de la Registrul Comerţului

Această măsură a fost gândită ca un ajutor inițial pentru un start-up care nu deține fonduri de a înființa și autoriza legal o activitate. Dar măsura nu poate fi numită o scutire, cel mult o amânare a momentului plății. Ce se întâmplă de fapt este că, la finalul perioadei de trei ani în care ai statut special de SRL-D, ești obligat să faci o mențiune la registrul comerțului și să schimbi statutul firmei din SRL-D în SRL.

Da, este o amânare pentru trei ani a costului de înființare a fimei. Nu este o scutire, în fapt ajungi să plătești acei bani “scutiţi” la început cu “dobândă”, costul final fiind mai mare. Dar, ideea din spatele acestei măsuri a fost un sprijin inițial al viitorului antreprenor, nicidecum o scutire. Dacă după trei ani nu ai 800 de lei să faci această mențiune la registrul comerțului eu îți sugerez să închizi firma, nu să o transformi în SRL. Trei ani sunt suficienți că să îți faci o idee în ce direcție se îndreaptă afacerea ta.

Și ca să spulberăm și acest mit, atât costă – 800 (opt sute lei) să schimbi statutul unui SRL-D în SRL. Nu 200 de lei, nu “o sumă modică”. 800 de lei nu este o sumă modică pentru nimeni, cel puțin nu pentru cei care își înființează SRL-D ca să scape de plata taxelor. Să vedem cum se ajunge la această sumă:

Acestea sunt taxele de schimbare de la forma de SRL-D la SRL, pe care le-ar plăti oricine are SRL-D în mod obligatoriu după ce trec cei trei ani de la înfiinţare. La aceste sume se mai adaugă rezervarea de denumire, în cuantum de 72 de lei. Practic, cei 72 de lei se achită pentru verificarea disponibilităţii firmei, care îşi poate păstra denumirea iniţială, doar că va avea adăugată la final sintagma SRL în loc de SRL-D.

Prin urmare, în total, la finalul celor trei ani, achiţi 72 de lei+ 752 de lei = 824 de lei pentru schimbare formei juridice din SRL-D în SRL. 

Probabil confuzia vine din faptul că pe site-ul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) sunt detaliate următoarele date:

Dovezile privind plata taxelor/tarifelor legale – detalii:

  • 45 lei – taxele de registru;
  • 27 lei, reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare și 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014;
  • 72 lei pentru fiecare sediu autorizat pe bază declarației pe proprie răspundere (45 lei taxa de registru, la care se adaugă 27 lei reprezentând un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare și 10% Fondul de buletin prevăzute de Legea nr. 85/2014);
  • tariful de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Se pare că unii oameni au adunat pur și simplu sumele de mai sus și au ignorat punctulețul cu tariful de publicare în Monitorul Oficial, care se adaugă acelor costuri, precum și următoarea notă de subsol, de pe aceeași pagină cu tarifele de mai sus: Redactarea actelor, obținerea autentificării sau, după caz, darea de dată certă, acordarea de indrumări pentru completarea corectă a cererii de înregistrare pot fi efectuate, contra cost, prin serviciile de asistentă din cadrul oficiului registrului comerțului de pe langă tribunal.

Aceste taxe de redactare, fie că le plătești la ONRC, fie că le plătești unui avocat, tot sunt niște taxe de plată în plus.

Atenţie! Dacă intervii asupra SRL-D-ului în acești trei ani cu alte mențiuni la registrul comerțului, cum ar fi:

  • adăugarea de coduri CAEN nepermise de lege pentru un SRL-D sau adăugarea de coduri CAEN care duce la depășirea a cinci grupe de activitate (iarăși interzis pentru SRL-D) sau
  • schimbarea asociaților cu unii care au mai avut firme în spațiul european înainte, sau chiar tu devii în această perioadă de trei ani asociat în altă firmă,

atunci vei plăți așa:

  • taxele necesare trecerii de la SRL-D la SRL – care se achită tot acum, la înregistrarea mențiunii și nu după ce trec cei trei ani (cei 824 de lei de care discutam mai sus)
  • taxele inițiale de înființare ale SRL-ului, pe care le-ai fi plătit dacă ai fi înființat un simplu SRL și nu un SRL-D (detaliate mai jos).

În total, aceste taxe de care ai fost inițial scutit sunt în valoare de jur de 565 de lei – deci mai puțin decât plătești la finalul celor trei ani, respectiv 824 de lei.

În totalul totalului, dacă o comiți și faci mențiunile de mai sus în timpul celor trei ani, achiți 565 + 824 = 1.389 de lei.

Mai sunt și alte cazuri în care îți pierzi statutul de SRL-D, de exemplu, în 45 de zile de la data scadentă a unei obligații fiscale neîndeplinite (taxe neplătite, declarații nedepuse), situație în care plătiți aceleași taxe ca și în cazul schimbării codurilor CAEN. Sau dacă nu reinvestiţi 50% din profitul anului precedent, sau dacă doriți să declanșați procedura insolvenței la încetarea activității.

Așadar, mare atenție la alegerea asociaților, mare atenție la alegerea codurilor CAEN și mare atenție la alegerea contabilului, dacă nu vreți să pierdeți dintr-o greseala statutul de SRL-D.

Concluzie: Înființarea unui SRL-D doar pentru amânarea taxelor este o idee bună doar dacă ai o idee clară definită despre proiectul tău, astfel încât știi sigur ca peste 3 ani vei avea banii necesari schimbării statutului. Ai o idee atât de clară despre proiectul tău încât știi sigur că nu vei întreprinde nici o acțiune care să te facă să pierzi statutul de SRL-D și care să te bage în cheltuielile de mai sus. Deci visezi legea aia cu SRL-D-urile.

2. Poți aplica pentru obținerea unui ajutor nerambursabil de maximum 10.000 de euro

Acesta este într-adevăr un motiv serios să îți faci SRL-D, dacă ești și tu într-adevăr foarte serios și sigur că vrei să accesezi o asemnea facilitate, fiind și motivul principal pentru care acest tip de societate a fost creat. Bineînțeles cunoști faptul că trebuie să aduci cei 50% cofinanțare. Adică statul îți dă 50% din banii necesari proiectului, tu vii cu restul de 50%.

Ești atent la codurile CAEN pe care le autorizezi la înființarea SRL-D-ului și știi exact dacă ele sunt sa nu eligibile pentru aceste fonduri astfel încât să nu te trezești că îți lipsesc exact codurile CAEN necesare pentru aplicația ta și ai nevoie să faci o mențiune la Registrul Comerțului, care culmea și ce să vezi, posibil să te aducă în situația de a pierde statutul de SRL-D. Deci cum ziceam, visezi legea asta cu SRL-D-urile. Trebuie să fii conștient și de faptul că s-ar putea să nu te încadrezi cu planul tău de afaceri în condițiile generale de acordare (știai că trebuie plan de afaceri, nu?).

Dacă accesezi una dintre facilitățile puse la dispoziție de lege (cea referitoare la cei 10.000 euro sau cea referitoare la garanțiile acordate de F.N.G.C.I.M.M pentru garantarea cu până la 80% a unor credite solicitate) – trebuie să angajezi două persoane cu normă întreagă pe perioadă nedeteminată și să îi menții până la pierderea calității de debutant. Asta se traduce într-un cost suplimentar deloc de neglijat ce trebuie luat în calcul.

Concluzie: Înainte de a decide ca vrei să îți faci SRL-D pentru a obține aceste fonduri nerambusabile, fii sigur că ai o sursă de cofinanțare (fie bani personali, fie credit), fii sigur că ai un plan de afaceri care îndeplinește criteriile de evaluare legale. Eventual ia legătură cu o firmă specializată care să te ajute în direcția asta, să îți explice ce fel de cheltuieli sunt eligibile, lucru foarte important de știut. Nu face SRL-D-ul înainte, fără nici un fel de direcție clară, deoarece te vei trezi cu o groază de obligații pe cap și nu vei ști încotro să o apuci. Informează-te! (acest articol mi s-a părut un bun punct de plecare, dar nu este o recomandare în sine a firmei, sunt zeci de firme care se ocupă de acest lucru, stai de vorba cu mai mulți înainte și alege în cunoștință de cauză).

3. Ai scutire de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, pentru maximum patru salariaţi.

Da, este un avantaj, doar pentru cei care oricum aveau de gând să angajeze personal cu normă întreagă şi contract pe perioadă nedeterminată. Totuşi, trebuie să fii capabil să susţii restul taxelor salariale pentru care nu eşti scutit, care nu sunt deloc mici. Iar scutirea nu se acordă pentru suma care depăşeste un salariu mediu brut pe economie din anul anterior per angajat.

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

Realizez niste venituri modice si nu le declar. Inseamna ca fac evaziune fiscala?

Primesc foarte multe intrebari in legatura cu evaziunea fiscala. Oamenii sunt curiosi sa afle daca nu declara veniturile realizate, chiar fiind ele si modice, oare asta inseamna evaziune fiscala? Exista un plafon de venituri sub care ANAF nu te are in vizor si nu te acuza de evaziune? Iar daca te acuza, pana la urma, ce poti pati cel mai grav si mai grav?

Pentru ca pe de o parte exista multa suspiciune in ceea ce priveste aplicarea reala a acestei legi a evaziunii fiscale iar pe de alta parte, cei care lucreaza in domeniul fiscal stiu ca surubul se strange de la an la an, am considerat ca lamuriri pe aceasta tema ar fi de un interes general.

Baza legala

Legea care reglementeaza evaziunea fiscala este Legea nr. 241/2005, ultima ei modificare producandu-se in 01.02.2014 prin adoptarea Legii nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale.

Legea nr. 241/2005 defineste cativa termeni reprezentativi pentru intelegerea contextului legal:

  • contribuabil – orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica care datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat;

Acest lucru ne arata faptul ca orice persoana, fie ea fizica sau juridica, care realizeaza venituri considerate impozabile si care datoreaza impozite si taxe conform legislatiei in vigoare, este supusa acestei legi.

  • obligatii fiscale – obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala;

Daca o taxa sau un impozit este prevazut de Codul fiscal sau Codul de procedura fiscala, atunci intra sub incidenta acestei legi

  • operatiune fictiva –  disimularea realitatii prin crearea aparentei existentei unei operatiuni care in fapt nu exista;

Aceasta definitie arata ca orice document intocmit care nu se bazeaza pe  un fenomen economic real, care s-a intamplat efectiv si intocmai cum este el consemnat, este considerat fictiv si intra sub incidenta acestei legi.

Ce este considerat evaziune fiscala?

O suma de fapte, care sunt definite de articolele 3-9 din Legea nr. 241/2005 sunt considerate infractiuni, iar eu le voi dezbate pe cele referitoare strict la activitatea fiscala si contabila.

Conform art. 9, constituie infractiuni de evaziune fiscala, urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

Prin „bun sau sursa impozabila sau taxabila” intelegem toate veniturile si bunurile considerate impozabile sau taxabile conform legislatiei in vigoare. De asemenea, nu conteaza faptul ca bunul sau veniturile respective sunt sau nu ale contribuabilului care savarseste fapta. Daca contibuabilul ajuta pe o terta persoana in ascunderea acestor venituri sau bunuri de la impozitare este considerat vinovat.

b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

Daca contribuabilul consemneaza in contabilitate doar o parte din veniturile impozabile sau doar o parte din activitatile desfasurate, acest lucru se considera sustragere de la impozitare.

O interpretare interesanta a dispozitiilor legale mentionate la art. a) si b) se regaseste inDecizia nr. 3907 din data de 28 noiembrie 2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, avand ca obiect infractiuni de evaziune fiscala. Decizia spune ca “in ceea ce priveste nedeclararea veniturilor unei persoane fizice, trebuie facuta distinctia intre veniturile pentru care exista atat obligatia declararii, cat si aceea a evidentierii si veniturile pentru care exista doar obligatia declararii”.

Situatia 1 NU este infractiune: pentru veniturile pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in contabilitate, dar nu au fost declarate, atunci nu se considera evaziune deoarece nu se poate spune ca s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile pentru ca organele fiscale pot lua la cunostinta de acele venituri prin simpla verificare a documentelor sau printr-un control fiscal; de asemenea nici nu se poate aplica articolul referitor la omisiunea evidentierii, deoarece veniturile au fost evidentiate, doar ca acestea nu au fost declarate.

Situatia 2 ESTE infractiune: pentru veniturile pentru care exista DOAR obligatia declararii (iar aici intra toate persoanele fizice care nu sunt obligate sa tina contabiliate in partida simpla sau dubla, cum ar fi freelancerii, cei care obtin venituri din chirii, cei care detin PFA-uri cu norma de venit etc)  daca nu au fost declarate, suntem in prezenta infractiunii prevazuta de lege.

c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;

Notiunea de operatiune fictiva este definita de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realitatii prin crearea de documente care sa dea impresia existentei unei operatiuni economice care in realitate nu exista sau nu exista exact in acea forma in care a fost consemnata in acte.

Exemplu 1: O operatiune fictiva comuna este simularea unor tranzactii comerciale prin interpunerea in actul comercial real, a unor societati de tip „fantoma”, cu scopul de a redirectiona profitul pe aceste firme si implicit a se sustrage de la plata impozitelor.

Exemplu 2: O alta operatiune fictiva comuna o reprezinta diminuarea TVA colectata prin operatiuni de stornare cu caracter fictiv.

Exemplu 3: Desi poate parea de neinteles, o operatiune fictiva este considerata si marirea bazei de impozitare in scopul raportarii unor venituri mai mari decat cele reale, pentru a induce in eroare potentialii beneficiari ai situatiilor financiare cu scopul final de a instraina firma, sau a obtine diferite credite bancare. Un alt folos la maririi bazei de impozitare este depasirea diferitelor plafoane fiscale, ce dau posibilitatea societatii sa se inregistreze din oficiu ca platitoare de TVA (prin depasirea plafonului nu se mai realizeaza acel control la sediul societatii, ANAF inregistrand societatea ca platitoare de TVA prin efectul legii in urma unei simple declaratii depusa de contribuabil) sau dau posibilitatea trecerii din categoria de impozitare a microintreprinderilor la impozitul pe profit, lucru care ar folosi de exemplu, celor cu pierderi fiscale in anul curent sau anii anteriori, rezultand in final un impozit datorat zero sau mult mai mic decat la impozitarea cu 3% la cifra de afaceri.

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

Ascunderea bazei de impozitare se poate face si fizic, prin distrugerea documentelor care pot atesta existenta ei (a bazei de impozitare) sau prin distrugerea mediilor de stocare a respectivelor documente sau dovezi. Distrugerea documentelor si mediilor de stocare dupa expirarea termenului legal de detinere nu constituie infractiune.

Un alt procedeu larg folosit si care intra sub incidenta prezentului articol este cesionarea partilor sociale catre persoane reale sau fictive care nu pot fi gasite prin procedure legale, operatie in urma careia se preda arhiva contabila, se efectueaza predarea contabilitatii. Daca persoanele respective nu pot fi gasite, atragerea raspunderii administratorului nu poate fi pusa in aplicare.

e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;

Evidenta contabila dubla nu trebuie confundata cu notiunea de contabilitate in partida dubla. Pentru a reprezenta o infractiune evidenta contabila dubla trebuie sa fie consemnata in acte oficiale care sa fie folosite si prezentate ca fiind situatia reala si oficiala a societatii, cand in fapt, aceasta este fictiva.
Inregistrarile din contabilitatea paralela trebuie sa fie diferite de cele din evidenta contabila oficiala, in caz contrar, nu se considera a fi o infractiune.

f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;

Particularitatea acestui articol care se explica singur din definirea lui este ca are in vedere atat inregistrarea fiscala, cat si inregistrarea in Registrul Comertului. Cu alte cuvinte, neinregistrarea sediilor secundare la Registrul Comertului este considerata sustragere de la efectuarea controlului fiscal.
Nedeclararea sau declararea fictiva sau inexacta cu privire la sediile secundare (punctele de lucru) nu este considerata in sine o infractiune decat daca este coroborata cu sustragerea de la efectuarea verificarilor si controlului fiscal.

g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.”

Sanctiuni. Ce poti pati daca faci evaziune fiscala?

Faptele mentionate mai sus sunt pedepsite cu inchisoare de la 2 la 8 ani.

Exceptie 1: In cazul in care prejudiciul produs este mai mare de 100.000 de Euro, limitele pedepselor mentionate mai sus se majoreaza cu 5 ani.
Exceptie 2: In cazul in care prejudiciul produs este mai mare de 500.000 de Euro, limitele pedepselor mentionate mai sus se majoreaza cu 7 ani.

In cazul in care in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, pana la primul termen de judecata, faptuitorul achita in totalitate prejudiciul, limitele pedepsei se reduc la jumatate.

NOTA: Inainte de ultima modificare a legii care a avut loc in 01.02.2014, daca prejudiciul total era mai mic de 50.000 de euro si putea fi recuperat, pedeapsa aplicata era o sanctiune administrativa, ce se nota in cazierul judiciar, iar in cazul prejudiciului total cuprins intre 50.000 – 100.000 de euro, recuperat, pedeapsa aplicata putea fi amenda (in loc de inchisoare). Aceste prevederi nu mai sunt valabile in forma actuala a legii.

Concluzii

Ca sa raspund scurt si la obiect la intrebarile din titlu, da, conform noului format al legii, orice fapta de a ascunde sau sustrage de la impozitare cu buna stiinta, intentionat, un venit considerat impozabil, fie el si modic, reprezinta evaziune fiscala si se pedepseste cu inchisoarea.

Nu exista nici un plafon legal sub care veniturile sunt considerate neimpozabile, iar ANAF “te lasa in pace”. Exista momentan o “agenda” a ANAF de a targeta cu precadere anumite sectoare de activitate si anumite persoane care realizeaza venituri peste o anumita medie, dar acest lucru nu este definit de o baza legala, nu reprezinta nici o garantie. Nu as recomanda nimanui sa se bazeze nici pe “agenda ANAF” si nici pe “noroc”, ci doar pe prevederile legale.

Sursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39333/Realizez-niste-venituri-modice-si-nu-le-declar-Inseamna-ca-fac-evaziune-fiscala.html?utm_content=bufferaaf4e&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

Stiati ca?

Acum puteti infiinta o firma fara batai de cap si fara costuri exagerate cu ajutorul unui consultant? Daca doriti un consultant pentru infiintare firma, ne puteti apela la numarul 0724.113.188. Pentru mai multe informatii despre modalitatea de inmatriculare a unei societati va recomandam sa cititi si articolele:

(Visited 198 times, 1 visits today)