Consultanta Juridica Bucuresti

Incepand cu 1 februarie 2015 inregistrarea in scopuri de TVA a societatilor comerciale care sunt infiintate in baza Legii societatilor nr. 31/1990, care sunt supuse inmatricularii la registrul comertului se va efectua in baza criteriilor stabilite prin OANAF 17 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 16 din 09.01.2015. Criteriile stabilite prin acest ordin nu se aplica sucursalelor din Romania ale persoanelor impozabile care au sediul activitatii economice in afara Romaniei, care au obligatia inregistrarii in scopuri de TVA in Romania.

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA inainte de inceperea activitatilor conform art. 153 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, trebuie, in aceeasi zi cu depunerea, la oficiul registrului comertului, a cererii de inmatriculare in registrul comertului, sa depuna la organele fiscale competente cererea de inregistrare in scopuri de TVA (formular 098), conform modelului aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA la depasirea plafonului de scutire, conform art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, trebuie sa depuna la organele fiscale competente declaratia de mentiuni (formular 010).

Persoanele impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA in situatiile prevazute la art. 153 alin. (9 indice 1) din Codul fiscal trebuie sa depuna la organele fiscale competente cererea de inregistrare in scopuri de TVA potrivit art. 153 alin. (9 indice 1) din Codul fiscal (formular 099).
Criteriile in functie de care se conditioneaza inregistrarea in scopuri de TVA sunt:

a) persoana impozabila nu se afla in situatia de a nu desfasura activitati economice in spatiul destinat sediului social si/sau sediilor secundare si nici in afara acestora. In acest sens, persoana impozabila trebuie sa depuna o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte daca desfasoara sau nu activitati economice la sediul social, la sediile secundare sau in afara acestora.

b) niciunul dintre administratorii si/sau asociatii persoanei impozabile care solicita inregistrarea in scopuri de TVA, conform art. 153 alin. (1) lit. a) si c) si alin. (9 indice 1) din Codul fiscal, inregistrati fiscal in Romania, si nici persoana impozabila insasi in cazul persoanei care solicita inregistrarea, conform art. 153 alin. (1) lit. c) si alin. (9 indice 1) din Codul fiscal, nu au inscrise in cazierul fiscal infractiuni si/sau faptele prevazute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Acest criteriu se refera la:

1. administratori, in cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni infiintate in baza Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

2. asociatii societatii comerciale, indiferent de ponderea pe care o detin in capitalul social al acesteia, si la administratori, in cazul altor societati comerciale decat cele mentionate la pct.1, infiintate in baza Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intentiei si a capacitatii persoanelor impozabile de a desfasura activitati economice care implica operatiuni taxabile si/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum si operatiuni pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate daca taxa ar fi deductibila in cazul in care aceste operatiuni ar avea locul in Romania.

Pentru evaluarea acestui criteriu persoana impozabila trebuie sa depuna o declaratie pe propria raspundere (formular 088), conform modelului aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Sursa: Redactia Fiscalitatea.ro

Consultanta Juridica Bucuresti

Pe intreaga perioada a crizei financiare, numarul falimentelor declarate in statele europene a fost de aproximativ 200.000 pe an. Cifra a cunoscut o scadere in ultimele luni, in special pe flancul sudic al continentului, dar chiar si asa se observa o lentoare in rezolvarea rapida a insolventei de-a lungul intregii Europe.

Numarul mare de falimente, precum si ingrijorarea ca procedurile invechite blocheaza circuitul banilor in economie, au generat o modificare a opticii privind procedura de insolventa la nivelul intregii Europe, se arata intr-un articol al revistei The Economist.

Reforma programata pentru 2015

Comisia Europeana a initiat un set de masuri reformiste inca din martie, urmand ca acestea sa intre in vigoare de anul viitor. Trei piedici majore au fost identificate de oficialii de la Bruxelles care justifica demararea rapida a reformei sistemului de insolventa in majoritatea tarilor din Uniune.

In majoritatea statelor, restructurarea unei companii in dificultate este privita de multe ori ca cel mai sigur semnal de declansare a falimentului. Precedentele inregistrate in aceste tari au arata companii aparent viabile care au disparut de pe piata in urma declansarii procedurii de insolventa.

Un alt motiv rezida in perioada relativ indelungata de punere in practica a normelor de insolventa a persoanelor fizice care sa le permita afaceristilor ghinionisti sa isi stearga datoriile si sa se relanseze in afaceri. A treia cauza este legata de diferentele majore inregistrate in cazul procedurilor de insolventa din fiecare stat european, lucru care se reflecta in haosul existent in afacerile transfrontaliere derulate in cadrul Uniunii. Un sistem unitar ar facilita atat antreprenorii, cat si sistemul bancar in cazul in care situatia economica a zonei s-ar inrautati, considera reprezentantii Comisiei Europene.

Un sistem unitar greu de identificat

Din 2015, noua procedura de insolventa gandita de oficialii de la Bruxelles este asteptata sa fie adoptata in interiorul Uniunii Europene. Pana atunci insa, anumite state au initiat diverse masuri reformiste pe acest segment. In Italia, firmele aflate in dificultate beneficiaza de protectie in fata creditorilor intr-o prima faza a reorganizarii. In Slovenia, reforma se aplica deocamdata doar firmelor mici si mijlocii, iar Spania si Portugalia au initiat si ele masuri de declansare a unor procedure rapide de restructurare a frmelor aflate in prag de insolventa.

Noul set de reguli europene ar avea menirea sa asigure protectie pentru bunurile de valoare ale unei firme intrata in insolventa, insa un sistem unitar nu va fi usor de aplicat in intreaga Europa. In parte, dificultatea sta in radacinile adanci ale fiecarui sistem juridic si politic din fiecare stat. “In momentul insolventei se pun in balanta necesitatea actiunilor eficiente si nivelul procedurilor care asigura protectia creditorilor si a angajatilor firmei”, explica Robert van Galen, presedintele INSOL Europe. Si nici chiar reglementarile Comisiei nu vor putea schimba rapid optica oficialilor din fiecare stat fata de acest compromis.

Sursa:http://www.business24.ro/companii/insolventa/reforma-procedurilor-de-insolventa-face-pasi-de-pitic-in-europa-1551420

Consultanta Juridica Bucuresti

Intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila a obligat mai multe societati comerciale sa isi schimbe denumirea. Firmele au la dispozitie doi ani, calculati de la 15 februarie 2013, pentru a opera aceste modificari in actele lor constitutive, insa pana acum mai putin de doua firme din zece au initiat demersurile legale pentru schimbarea denumirii.Asadar, termenul limita este 15 februarie 2015.

Din practica amenzile incep sa apara inainte de aceasta data si este bine sa le faceti in ianuarie 2015. Aproximativ 16% dintre cei 215 operatori economici care sunt obligati sa isi schimbe denumirea au si finalizat procedurile legale, conform unei statistici obtinute de AvocatNet.ro de la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC).

“In intervalul 13.06.2012 – 07.02.2014 un numar de 34 de profesionisti au solicitat inregistrarea in Registrul Comertului a mentiunii privind modificarea actului constitutiv ca urmare a schimbarii denumirii societatii, potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 76/2012″. Prevederea se aplica doar societatilor care au in denumire sintagma “societate comerciala”, si nu tuturor societatilor care au forma juridical SC – societate comerciala.

Extras dintr-o explicatie oferita de ONRC

Cele mai multe firme care vor fi nevoie sa isi modifice denumirea pana la 15 februarie 2015 sunt situate in Bucuresti (43 de societati), Bihor si Cluj (cate 21 in fiecare judet), Gorj (13 societati) si Brasov (10 astfel de firme).

La polul opus se situeaza judetele Botosani, Giurgiu, Calarasi, Mures sau Suceava, unde nu exista decat cate o singura societate care va trebui sa isi modifice denumirea pana in 15 februarie 2015.

Potrivit ONRC, iata cateva exemple de societati care sunt obligate sa inlocuiasca termenul de “societate comerciala” cu cel de “societate” pana in luna februarie a anului :

Citadela Societate Comerciala De Productie Constructii Servicii Si ImportExport SRL

Societate Comerciala Pentru Promovare Internationala SRL

Societatea Comerciala De Asigurare-Reasigurare Astra SA

Societatea Comerciala De Constructii Si Reparatii Grand SA

Societatea Comerciala Pentru Servicii De Mentenanta A Retelei Electrice DeTransport Smart Sa Bucuresti Sucursala Pitesti

Societatea Comerciala Constructii Montaj Vrancea SA

Societatea Comerciala Complexul Energetic Hunedoara S.A.

Societatea Comerciala De Comert Reno SRL

Societatea Comerciala De Comert Si Prestari Servicii Muset SRL

Societatea Comerciala De Comert Si Servicii Trans-Abc SRL

Oficiul National al Registrului Comertului mai preciza in anuntul dat publicitatii in luna februarie 2013 ca “se recomanda inlocuirea sintagmei cu termenul in actele constitutive ale celorlalte societati care au prevazuta aceasta sintagma numai in continutul actului constitutiv, nu si in denumire, raportat la dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit carora persoana juridica poarta denumirea stabilita, in conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut”.

De asemenea, Registrul Comertului mai arata ca “in ceea ce priveste sucursalele societatilor, in conformitate cu prevederile art. 105 alin. (3) din Normele Metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2594/C./2008, modificarile privind denumirea sucursalei se inregistreaza la oficiul registrului comertului de la sediul persoanei juridice care a infiintat sucursala, din oficiu, pe baza notificarii si a inscrisurilor doveditoare, transmise pe cale electronica de catre ORCT la care s-a inmatriculat sucursala.”

Actele necesare pentru schimbarea denumirii

Rodica Balaci de la ONRC a explicat acum cateva luni ca termenul de solutionare a unei cereri de schimbare de denumire este de cinci zile, fiind necesare cateva documente:

Cererea de inregistrare completata in original – formular tipizat ONRC;

Dovada verificarii disponibilitatii si a rezervarii firmei (original);

Acordul pentru utilizarea denumirii, prevazut de art. 39 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (copie);

Actul modificator al actului constitutiv (hotararea adunarii generale a asociatilor actionarilor/decizia asociatului unic sau actul aditional la actul constitutiv, original);

Certificatul de inregistrare si, dupa caz, anexa/anexele (original);

Actul constitutiv actualizat;

In plus, daca este cazul se anexeaza si o imputernicire speciala (in forma autentica), avocatiala sau delegatie pentru persoanele desemnate sa indeplineasca formalitatile legale (original).

Art. 39 din Legea nr. 26/1990 stabileste ca Oficiul registrului comertului va refuza inscrierea unei firme care, neintroducand elemente deosebite in raport cu firme deja inregistrate, poate produce confuzie cu acestea. In schimb, inscrierea unei firme care contine cuvintele: «national», «roman», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autoritatilor si institutiilor publice centrale se realizeaza numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului, in timp ce inscrierea unei firme care contine cuvinte sau sintagme caracteristice autoritatilor si institutiilor publice locale se realizeaza numai cu acordul prefectului judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, in circumscriptia teritoriala in care solicitantul si-a stabilit sediul social.Mai mult deca atat, normele legale interzic inscrierea unei firme care contine cuvintele: «stiintific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «scoala», «scolar» sau derivatele acestora.

Sursa:Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU-www.coltuc.ro

Consultanta Juridica Bucuresti

Executorul poate incepe executarea silita, fara acordul instantei. Care sunt efectele asupra restantierilor la credite, executati de banci?
Codul de procedura civila a suferit modificari in luna octombrie, una dintre cele mai importante noutati fiind aceea ca executorul judecatoresc poate sa inceapa executarea silita fara sa mai fie necesar sa treaca prin instanta. La randul ei, instanta trebuie sa investeasca titlurile executorii, altele decat hotararile judecatoresti, cu formula executorie. Aceste prevederi aduc avantaje, dar si dezavantaje pentru cei care nu isi mai pot plati creditele si ajung in situatia in care sunt executati silit de catre banci, sustin specialistii contactati de AvocatNet.ro.

Legea nr. 138/2014 a adus modificari substantiale Codului de procedura civila, printre principalele schimbari numarandu-se cele referitoare la executarea silita, a declarat pentru AvocatNet.ro Raluca Gheorghiu, avocat in cadrul Ionescu si Sava.

Astfel, una dintre modificarile cele mai importante, in opinia avocatului, priveste renuntarea la procedura incuviintarii executarii silite de catre instanta de judecata prin revenirea la incuviintarea executarii de catre executorul judecatoresc.

Important! In anul 2006, a fost introdusa in Codul de procedura civila o prevedere similara, insa aceasta a fost declarata neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala. CCR a decis in 2009 ca modificarea legii incalca principiul separatiei puterilor in stat, executorii judecatoresti neputand fi asimilati magistratilor.

Printre noutatile aduse in luna octombrie Codului de procedura civila se regaseste si introducerea articolului 640^1, ce aduce schimbari in ceea ce priveste investirea cu formula executorie, a adaugat avocatul. Conform dispoziilor acestui articol, investirea se va aplica titlurilor executorii, altele decat hotararile judecatoresti.

“Consecintele acestor modificari legislative se vor face simtite in practica prin cresterea celeritatii cu care se efectueaza executarea silita, din moment ce incuviintarea executarii silite nu se va mai face de catre instanta, ca pana acum, ci direct de catre executorul judecatoresc”, sustine Raluca Gheorghiu.

In plus, incercarea legiuitorului de a imprima mai multa eficienta activitatii de executare silita reiese si din prevederile art. 665 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, a subliniat sursa citata. Potrivit acestui articol, cererea de executare silita se solutioneaza in maximum trei zile de la inregistrarea ei. Executorul judecatoresc se pronunta asupra incuviintarii executarii silite, prin incheiere, fara citarea partilor. Motivarea incheierii se face in cel mult sapte zile de la pronuntare.

Restantierii la credite, executati silit mai rapid de banci, in baza noilor prevederi

Cele mai importante modificari ale Codului de procedura civila sunt cele referitoare la faptul ca incuviintarea executarii silite se face intr-un timp mult mai scurt, prin eliminarea necesitatii prezentarii in fata instantei, precum si aspectele legate de reintroducerea investirii titlurilor executorii cu formula executorie, a punctat avocatul de la Ionescu si Sava.

Astfel, clientii care au debite restante fata de banci vor trebui sa se astepte ca executarile silite impotriva lor sa inceapa intr-un timp mai scurt, ne-a declarat avocatul citat.

“In contextul legislativ actual, executarea silita va putea fi demarata intr-un timp foarte scurt, aceste prevederi avantajand in mod clar creditorul. Este evident ca, pentru clientii bancilor, aceste modificari se vor traduce in posibilitatea ca acestia sa ajunga mai rapid in situatia de a fi executati silit, ceea ce poate conduce, printre altele, la blocarea conturilor acestora”, ne-a explicat Raluca Gheorghiu.

In opinia lui Adrian Cuculis, avocat la Cuculis si Asociatii, modul de incuviintare a executarilor silite va avea implicatii dificile in sfera debitorilor.

“Pe de-o parte vor fi privati de dreptul la un tribunal impartial atunci cand se va cerceta cererea de incuviintare a executarilor silite si, pe de alta parte, vor fi lipsiti de liberul acces la informatia personala referitoare la procedura de incuviinare a executarii silite, practic neavand niciun reper in timp, cand si cum vor fi executati silit”, a mentionat acesta pentru AvocatNet.ro.

Contractele bancare trebuie sa treaca prin instanta

Desi legiuitorul a simplificat demararea executarii silite, totusi, acesta pune la dispozitia debitorului suficiente posibilitati de a se apara impotriva pretentiilor creditorului, ne-a declarat Raluca Gherghiu.

Astfel, specialistul ne-a spus ca, in conditiile in care legiuitorul a reintrodus necesitatea investirii titlurilor executorii, altele decat hotararile judecatoresti, cu formula executorie, prin introducerea art. 640^1, contractele incheiate cu bancile vor trece prin “filtrul” instantei de judecata, care le va supune verificarilor, inainte de a le investi cu formula executorie.

Conform avocatului, pentru a executa contractele, bancile vor trebui sa solicite judecatoriei din circumscriptia careia se afla sediul/domiciliul creditorului sau al debitorului, investirea cu formula executorie a contractelor, instanta urmand sa verifice daca inscrisul indeplineste toate conditiile de forma pentru a fi titlu executoriu.

Incheierea de respingere a cererii de investire poate fi atacata doar de catre creditor, in termen de cinci zile de la comunicare, a mentionat Raluca Gheorghiu, care a adaugat ca debitorul nu are nicio cale de atac impotriva incheierii de admitere a cererii de investire cu formula executorie, legalitatea acesteia facand obiectul contestatiei la executare.

Cu toate acestea, debitorii pot sa faca uz, in continuare, de contestatia la executare pentru a bloca incercarile bancilor de a-i executa silit, ne-a explicat avocatul de la Ionescu si Sava.

In plus, specialistul ne-a mai spus ca debitorul are la dispozitie si posibilitatea de a formula contestatie la executare impotriva incheierii prin care s-a dispus incuviintarea executarii silite, conform art. 665 alin. (6) din Codul de procedura civila.

Similar, potrivit art. 711 din Codul de procedura civila, dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii de investire cu formula executorie, precum si a incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca au fost date fara indeplinirea conditiilor legale.

In cat timp pot fi atacate actele de executare?

Termenul pentru atacarea actelor de executare silita nu s-a schimbat, fiind de cinci zile pentru incheierile date de executor si de 15 zile pentru actele emise (somatii, procese verbale de licitatie etc), ne-a explicat avocatul Adrian Cuculis.

Totusi, in cazul clauzelor abuzive inserate in contractele bancare nu se mai aplica termenele mentionate anterior, a atras atentia avocatul.

“Daca solicitam si constatarea anumitor abuzuri in cadrul contestatiei la executare, tinand cont de faptul ca vorbim de un titlu executoriu atacat ce nu se refera la o hotarare judecatoreasca, atunci termenul de contestatie la executare este de trei ani de zile, cel al prescriptiei generale. Astfel, daca vom avea o contestatie la executare strict pe actele de executare, atunci respectam termenele de 5-15 zile, insa daca este una combinata cu indreptarea si lamurirea titlului executoriu (in speta contractul bancar), atunci termenul va fi cel indicat pentru prescriptia dreptului, de trei ani de zile”, ne-a explicat Adrian Cuculis.

De asemenea, conform avocatului, debitorii ar trebui sa aiba in vedere faptul ca prin abrogarea incuviintarii silite din sarcina instantelor si mutarea ei in grija executorilor, dosarele de execuare nu mai apar inregistrate pe portalul instantelor. Totus, avocatul a atentionat ca daca un debitor nu se regaseste in aceste liste, acest lucru nu inseamna ca nu are inceputa o execuare silita impotriva sa.

Sursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_39316/Executorul-poate-incepe-executarea-silita-fara-acordul-instantei-Care-sunt-efectele-asupra-restantierilor-la-credite-executati-de-banci.html

Consultanta Juridica Bucuresti

Autoritatea Bancara Europeana (EBA) recomanda bancilor sa reduca povara financiara a clientilor cu credite ipotecare, inainte de a trece la executarea silita

Bancile trebuie sa faca toate eforturile pentru a-i salva pe clientii care au dificultati in rambursarea creditelor ipotecare, iar recurgerea la caile juridice si executarea silita ar trebui luata in considerare numai dupa ce au fost utilizate celelalte alternative, se arata intr-o recomandare publicata astazi de Autoritatea Bancara Europeana (EBA), organismul care coordoneaza supravegherea bancara la nivel european.

Printre masurile recomandate bancilor de EBA se afla modificarea dobanzii si a tipului de credit, amanarea platii ratelor sau prelungirea perioadei de rambursare a imprumutului. EBA avertizeaza si in privinta practicii bancilor de a capitiza restantele sau ratele amanate, adica de a le adauga la ratele viitoare: aceasta solutie s-ar putea sa nu fie cea mai potrivita pentru unii: “Bancile ar trebui sa ia in considerare atat protectia consumatorilor cat si perspectivele prudentiale, avand ca principal obiectiv ca masura de salvare sa nu se concentreze doar pe termen scurt ci sa fie sustenabila pe termen lung.”

Creditul ipotecar, printre cele mai importante decizii din viata unui om

Cumpararea sau constructia unei case cu ajutorul unui credit ipotecar este una dintre cele mai importate decizii din viata unui om: pentru ca de noua locuinta va depinde calitatea vietii lui, dar in acelasi timp pentru ca este vorba de o investitie de mare valoare, pe termen lung, ce presupune un efort financiar ridicat, precum si o disciplina in a rambursa ratelor lunare aferente creditului. La fel de serioase pot fi, in aceste conditii, si problemele ce ar putea aparea pe parcursul derularii contractului de credit.

Acesta este motivul pentru care atat bancile cat si consumatorii trebuie sa ia o decizie cat mai responsabila si inteleapta atunci cand semneaza un contract de credit ipotecar. In anii care au precedat criza am vazut ca o serie de banci au acordat credite ipotecare intr-un mod iresponsabil, ghidate doar de profit (asa a aparut, de altfel, si criza in Statele Unite, in 2008) iar pe de alta parte multi oameni s-au inhamat la niste obligatii prea pari, astfel ca acum au probleme in rambursarea creditelor. De aceea, autoritatile s-au gandit ca au datoria de a face o serie de recomandari prudentiale cu privire la modul in care trebui tratati clientii bancilor care au dificultati in rambursarea creditelor.

BNR, Protectia Consumatorilor sau alta autoritate din Romania nu au emis pana acum o astfel de recomandare, dar vor fi nevoite sa o faca in viitor, pentru ca Autoritatea Bancara Europeana (EBA), organismul care coordoneaza supravegherea bancilor europene, a emis astazi o opinie privind cele mai bune practici pentru tratamentul debitorilor care au probleme in rambursarea creditelor ipotecare.

Chiar daca opinia EBA nu este obligatorie pentru autoritatile romane, acestea vor fi presate sa adere voluntar la recomandarile institutiei europene. EBA mentioneaza ca a publicat aceasta opinie „pentru a se asigura că riscurile potentiale aferente debitorior carora le este dificil sa-si ramburseze creditele ipotecare sunt gestionate în mod adecvat de către institutiile de credit, precum si pentru a contribui la dezvoltarea unor practici coerente în acest domeniu. Opinia vine in completarea prevederilor cu privire la intarzierile de plata si executarea clientilor din Directiva europeana privind creditele ipotecare (Directiva privind contractele de credit pentru proprietățile rezidențiale).

Ce implica un credit ipotecar

Un credit ipotecar poate fi, pentru majoritatea oamenilor, cea mai importanta decizie de ordin financiar pe care o iau in viata lor.

Creditul ipotecar este principalul mijloc utilizat în multe tări pentru finantarea achizitiei de locuinte, componentele acestuia fiind urmatoarele: – proprietatea rezidentiala cumparata pe baza creditului; banca sau IFN-ul (Institutie Financiara Nebancara) care acordă creditul; – ipoteca pe locuinta in favoarea bancii, reprezentand garantia pentru credit; – debitorul (beneficiarul creditului), care devine proprietarul locuintei; – creditul (suma de bani acordata initial) si care urmeaza sa fie rambursat;

-executarea silită sau poprirea ca optiune a creditorului de a confisca proprietatea, în anumite conditii.

Si pentru banci este mai convenabila o intelegere cu datornicii

Pe de alta parte, creditul ipotecar poate avea anumite riscuri. Una dintre aceste riscuri este că debitorii ar putea întâmpina dificultăti in rambursarea creditului, adica sa ajunga in situatia în care nu mai pot tine pasul cu scandentarul ratelor lunare la credit.

Problemele financiare pot provoca un mare stres debitorului, de aceea angajamentul proactiv timpuriu este crucial pentru a identifica o solutie viabilă pentru rezolvarea situatiei celui imprumutat. O astfel de solutie este, de obicei, preferata si de creditor, deoarece castigul in urma unei executari silite ar putea fi mai mic, precizeaza EBA.

Bancile trebui sa faca toate eforturile pentru a salva beneficiarii de credite ipotecare cu probleme, iar recurgerea la caile juridice ar trebui luata in considerare numai atunci când au fost utilizate celelalte alternative, mentioneaza EBA.

Chiar înainte ca debitorul sa ajunga în dificultatea de plată, exista, de obicei, semne de avertisment pentru un credit cu probleme. Incapacitatea debitorului de a-si achita o rata in intregime il poate determina pe acesta sa nu mai plateasca nimic si, prin urmare, exista riscul de a intra într-un nivel nesustenabil de îndatorare. Identificarea si contactarea debitorului într-un stadiu timpuriu poate reprezenta o abordare foarte eficienta pentru creditor. De asemenea, este important ca debitorii sa fie încurajati să informeze banca cu privire la orice dificultăti financiare care i-ar putea împiedica sa-si achite la timp ratele.

Reducerea efortului financiar trebuie sa fie pe termen lung, nu doar pe termen scurt

Concret, in ceea ce priveste masurile pe care bancile ar trebui sa le adopte pentru salvarea clientilor lor, EBA recomanda ca acestea trebuie sa aiba ca rezultat diminuarea efortului financiar al debitorilor cu probleme, astfel incat acestia sa ajunga la o rata lunara pe care sa o poata plati in viitor, adica pe terme lung, nu doar timp de cateva luni, fara riscul de a intampina din nou probleme. Asta în afară de optiunea de vânzare voluntară a imobilului ipotecat, ceea ce va duce la un rezultat diferit pentru debitor.

Iata si exemplele de buna practica in acest scop recomandate de EBA:

– Extinderea perioadei de rambursare a creditului ipotecar Schimbarea tipului de credit – Amanarea pentru o perioada a platii unei parti sau intregii rate la credit – Consolidarea mai multor credite intr-unul singur Schimbarea dobanzii – Acordarea unei perioade de gratie la plata ratei – Acordarea de asistenta pentru vanzarea voluntara a locuintei ipotecate

– Capitalizarea sumelor restante (sumele restante sau amanate de la plata se vor adauga la rata ce urmeaza sa fie platita in viitor)

In privinta ultimului aspect, EBA face o precizare: capitalizarea restantelor s-ar putea sa nu fie cea mai potrivita solutie pentru unii. „Bancile ar trebui sa ia in considerare atat protectia consumatorilor cat si perspectivele prudentiale, avand ca principal obiectiv ca masura de salvare sa nu se concentreze doar pe termen scurt ci sa fie sustenabila pe termen lung.

Cu alte cuvinte, degeaba reduci rata lunara a unui debitor pe o perioada de un an, daca in anul urmator rata devine mai mare decat in trecut, prin adaugarea sumelor restante sau amanate de la plata.

EBA nu face insa nicio referire la posibilitatea ca bancile sa anuleze o parte din datoria clientilor bancilor (haircut), masura de ultima instanta utilizata de creditorii si institutiile internationale, precum FMI si Uniunea Europeana, in salvarea statelor si bancilor.

Anularea unei parti a datoriilor s-ar putea dovedi o solutie mult mai eficienta decat clasicele perioade de gratie sau prelungirea perioadei de creditare, dupa cum admit chair si unii bancheri.

Sursa:http://bancherul.ro/print.php?id_stire=11378